Lungul drum al votului spre urnă

E oarecum incomod să trăiești într-un stat sau chiar într-un oraș în care, parcă de prea multe ori, valorile autentice rămân undeva în plan secund, refuzând, și poate pe bună dreptate, să se bălăcească indecent în mocirla care este, de ceva vreme încoace, politica românească.
Îmi imaginez că oamenii ăștia, spre deosebire de candidații care se preco-nizează mai mult sau mai puțin oficial la primăria Constanța, întorc spatele unui cinism amplificat de o lipsă totală a in-stinctului politic, unor construcții pur fan-teziste care fac slalom printre alegători în perioada electorală.
Pentru moment, nimic nu le asigură candidaților la primăria Constanța o individualitate pronunțată. E ca și cum ar fi cu toții unul și același surogat de candidat, fără prea mari șanse de a câștiga simpatia, dar mai ales votul constănțenilor. Ca să nu mai vorbesc de încă anonimii candidați ai țărăniștilor și de aceia ai PNG sau, și mai mult, de fabulația lui Comănici de a fi desemnat candidat unic al tuturor partidelor. Eu știam că doar copiii visează cai verzi pe pereți, nu și președinții de partid.
Și, pentru că mai sunt doar câteva luni până la alegeri, am sentimentul că, în curând, o să aud și o să văd peste tot, într-o abundență cretină și obositoare, mesaje care mai de care mai "originale". Cum că X sau Y e candidatul ideal
care va sluji, fără ezitare, interesele constănțenilor sau că, el și numai el, va șterge cu buretele complexul imaginar Mazăre. Că acest candidat va fi acela al PD-L sau PNL prea puțin contează și asta pentru că, din ce se-aude pân-acum, niciunul nu are cine știe ce capital de imagine în rândul alegătorilor.
Oricare ar fi candidatul, atmosfera generală va fi guvernată de un soi de solidaritate mimată, să fim serioși, în interesul câștigului personal. Altfel spus, prea bunii candidați, un soi de conchistadori ratați, o să facă, ținând dosite mișmașurile lor politice, afirmații abracadabrante, menite a devansa regatul populist al puiului, al zahărului și al uleiului.
În zadar caut omul, figura de politician pe care să o plac până la capăt și care să nu fie, așa cum mai aruncă oamenii uneori cu apelative, "papagal", "hoț" sau "tâlhar". Nu-mi acord însă șansa de a-mi face iluzii nepermise pentru că mă lovesc fie de mari rezerve de mediocritate, fie de un cult al eroului fără margini și fără o motivație reală. Sau, mai rău, de amândouă la un loc.
Lungul drum al votului către urnă o să întâmpine obstacole majore. În zbaterea sa între CTV-ul de "orientare" liberală și Neptun-ul cu profunde convingeri social democrate, votul constănțeanului de rând se va împiedica, va cădea, va fi îmbrâncit în cluburi de pensionari sau pe la cozi care aduc oarecum aminte de perioada epocii de aur. Votul său va trebui să facă abstracție de minciuni colosale, de campanii abjecte, de noiane de zăpadă cu noroi, de rictusuri cocoțate pe clădirile înalte din oraș sau plimbate pe mașinile mari, roz, galbene sau verzi. Până la urmă, mandatul va rămâne singura expresie valabilă a unui primar.