Lupta pentru ciolanul puterii și corupția

Cred că pot număra pe degete de câte ori, în cei peste zece ani de presă, am auzit vreun om politic sau un vreun VIP recunoscând că se face vinovat de comiterea unei fapte penale. De fapt, nici nu am ce număra.

Prezumția de nevinovăție pare să funcționeze ca la nimeni alții și, cu niște maeștrii în avocatură, procesul, dintr-o "bombă cu ceas", cum e perceput la început, devine, în cele din urmă, o rutină banală și plictisitoare. Dosare prost instrumentate de așa-ziși specialiști DNA, vicii speculate, pe bună dreptate, de avocați, și, de ce nu, în unele cazuri, "disponibilitatea" unor procurori și judecători. Că de, așa e în România!

Când se pune problema unor politicieni corupți, e clar că nu sunt decât polițe plătite prin campanii orchestrate de cine știe ce adversari sau ce interese ale unor partide. Paradoxal, deși nimeni nu fură, toți se îmbogățesc peste noapte. În țara noastră, mai mult ca oriunde, se știe foarte bine, puterea corupe și nu o poți avea dacă nu faci compromisuri, dacă nu respecți regulile jocului murdar al celor care o dețin.

Câți politicieni ați văzut dând socoteală pentru faptele sau ilegalitățile lor? Mereu același spectacol ieftin: vizite la parchet, analize și para analize la televizor, conferințe de presă în care vorbesc despre abuzurile comise asupra lor și, mai ales și în primul rând, toți sunt victime.

Cu o impertinență și o nesimțire de neimaginat, toți politicienii care ajung în fața procurorilor și a instanțelor de judecată pozează în victime și fac apel la prezumția de nevinovăție. Și cum miza e foarte mare în astfel de situații, politicienii suspectați de fapte de corupție își iau rolurile în serios, mai ceva decât actorii nominalizați la Oscar.

Nu mai este de mult o noutate că printre cei care au trecut pragul DNA se numără și primarul Constanței. De departe, Radu Mazăre excelează și dă clasă multor politicieni atunci când se victimizează. Încă de la început, de când umbla vorba prin târg că afacerile făcute de edil și echipa lui privind retrocedarea sau schimbul unor terenuri nu ar fi chiar curate, cu puțin timp după ce procurorii DNA au trecut pe la primărie, Mazăre și-a luat rolul de victimă în serios și îl joacă atât de bine încât nici chiar el nu pare să mai facă diferența între minciună și adevăr.

În astfel de condiții, zvonurile legate de instituirea sechestrului asigurator asupra averii sale, pe care era culmea ridicolului să o expună după atâția ani de anchetă, cât și cele despre iminenta sa trimitere în judecată acum, în preajma alegerilor, nu fac decât să-i dea apă la moară imaculatului primar.

Cu lecția memorată, Mazăre nu face decât să susțină, sus și tare, că nu e decât un dosar politic prin care s-ar urmări scoaterea lui din cursa pentru primărie la viitoarele alegeri locale și că DNA a început campania electorală. Și ce i-ar putea asigura lui Mazăre mai rapid o victorie la alegeri, decât să pozeze în persoana sacrificată pe altarul intereselor politice?!

De aceea cred că o eventuală trimitere în judecată a edilului în acest moment nu este oportună. La cei cinci ani de anchetă, pentru că atâta le-ar fi luat celor de la DNA să finalizeze urmărirea penală, câteva luni în plus chiar nu mai contează. Mult mai important e ca rezultatul să reflecte realitatea, oricare ar fi ea!