Mazăre și Scufița Roșie

Mi-au povestit colegii despre glumele de cazarmă ale lui Gabi Stan, mâna dreaptă a primarului. Dincolo de aspectul grosolan al bancului, viceprimarul sugera (în fața presei, dar în afara momentelor oficiale) că directorul de relații internaționale al primăriei, Petrică Munteanu, ar fi, și folosesc aici un eufemism, pentru a evita citarea cu exactitate a lui Stan, un lingușitor.
Reproșul lui avea și o undă de invidie, poate simțea pe moment că nu văzuse el primul scama de pe cămașa de camuflaj a primarului și că pierde puncte la capitolul "vigilență".
Privind atent, nu se poate să nu remarcăm competiția aprigă dintre adulatorii primarului. Mazăre se situează în centrul universului lor și le impune curente și mode. La un moment dat, dă semnalul și își ia un ceas din acelea pe care le purtau nemții pe submarine, apoi îi vedem pe toți țucălarii că poartă același ceas, imens, greu de ignorat, ca o cătușă ce le marchează apartenența captivă la același grup de interese.
Influența merge mai departe, căci, în momentul în care Mazăre se pasionează de mașini de epocă, toți supușii săi mimează același entuziasm și aleargă să-și procure prețioasele exemplare, pe care le arată cu mândrie celor nebinecuvântați cu afecțiunea primarului.
Dacă lui Mazăre îi place să bată cluburile în fiecare seară, doar n-o să le bată singur! Adio familie, adio cămin, vasalii își urmează seniorul, oricât de mare ar fi efortul, oricât le-ar displăcea modul acesta de viață.
Dacă primarul are una sau mai multe gagici blonde, de ce n-ar avea și ei… Nu la fel de tinere, nu la fel de blonde, pentru a nu stârni gelozia Împăratului. Poate unii sunt chiar familiști și au acasă neveste mai frumoase decât pițipoancele agățate prin cluburi, dar pot să o declare, câtă vreme Mazăre n-are?
Mă mir că n-au apărut toți în costume de epocă la expoziția de mașini vechi, dar cred că atunci primarul le-a făcut surpriză și s-au ofticat la maximum că nu i-au ghicit intențiile. Niște slujitori perfecți ar fi făcut-o! Și o vor face, probabil, de acum înainte, de vreme ce Radu le-a arătat că, în această etapă a vieții sale, îi place să se costumeze. Ba în războinic, ba în dandy al anilor ’30. Interesant va fi când se va juca de-a lupul și Scufița Roșie, sau de-a pacientul și asistenta, sau de-a pompierul și incendiatorul…
Toată înghesuiala asta de lingăi din jurul șturlubaticului nostru primar mi-aduce aminte de atmosfera de la curtea lui Caligula, redată cu umor și ironie de Robert Graves. Mă gândesc amuzată că împăratul roman l-a ridicat la rangul de senator pe calul său, Incitatus, poate pentru a testa în ce măsură îndură supușii săi umilința. Și mă întreb care ar fi pragul maxim de suportabilitate aici, la Constanța, în condițiile în care tânărul lider PSD se află în ascensiune, așezat la o masă bogată de la care poate să lase să-i cadă încă multe resturi consistente slugilor sale. Ia să vedem, cine va fi Scufița Roșie?