Mi-e frică de oamenii bolnavi

"Mi-e milă de oamenii bolnavi", spunea ieri - cine credeți? - chiar Vadim Tudor, referindu-se la Vladimir Voronin, comunistul filo-rus din fruntea Republicii Moldova. Recunosc că mi-a provocat o grimasă de stupoare: cine vorbește!

Apoi mi-am dat seama că evenimentele din Moldova au dat - din nou - startul unor astfel de confruntări între oameni bolnavi, de care mie nu mi-e deloc milă, ba chiar îmi stârnesc teama. Sentimentele șovine au toate șansele să renască din propria cenușă - care părea împrăștiată în patru vânturi după ultimele alegeri - odată cu reuniunea "fericită" între două personaje sinistre: Vadim și Becali. E adevărat că se merită unul pe altul și par meniți să fie împreună, doar destinul crud despărțindu-le, până acum, drumurile.

Chiar când le cântam prohodul, cei doi care s-au porcăit multă vreme (și pe bună dreptate) s-au recunoscut ca semeni, și-au pus pirostriile și se trag unul pe altul din coșul de gunoi al istoriei.

Iar sociologii ne vor informa curând că aceste personaje anacronice au șanse să primească voturi multe, pe trendul victimizării "Sfântului" Becali și pe cel al patriotismului ruso-fob și comunisto-fob sau unionist stârnit de situația tristă a Moldovei de peste Prut.

Nu vreau să-mi imaginez cum se vor prezenta (dacă, vreodată…) cei doi, braț la braț, la locul de muncă, la Bruxelles, reprezentându-ne!!! Reprezentând poporul român. În anul 2009. În Uniunea Europeană. Se vor ține europenii cu mâinile de burtă de atâta râs. Ce rușine, Dumnezeule!