Morcov la primar

Nu este vorba despre o rețetă culinară, ci despre o reacție umană.
Am citit, ieri, editorialul șefei mele, care spunea că a fost sunată de primarul Mazăre, ca să o tragă la răspundere pentru un articol scris de alte două colege, referitor la tragedia fetiței omorâte de maidanezi.
Pe mine atitudinea primarului care, vorba aceea, a lucrat în presă, m-a scos din sărite.
S-o fi așteptat ca directorul să șteargă rândurile care-l incriminau sau, probabil, vroia să-l intimideze ca să știe ce are de făcut cu altă ocazie.
Prima reacție a fost să mă gândesc că poate a greșit ziarul și încearcă să tragă de urechi pe cine nu trebuie.
Apoi, mi-am dat seama că, de fapt, el, ditamai edilul, face parte din categoria celor care sună șeful unei publicații pentru că nu are curaj sau se crede mult prea important să se justifice în fața unor simpli ziariști. A celor care au scris articolul în cauză.
De când lucrez în presă, am tot avut parte de astfel de specimene, de la polițiști până la procurori.
Ba unul dintre ei, un fost procuror militar, nu numai că mi-a sunat șeful ca să mă pârască, ci a făcut chiar un memoriu în care cerea sancționarea disciplinară și schimbarea mea din funcția de atunci, pentru că sunt prea insistentă atunci când vreau să obțin informații.
Mi-a fost milă de el, bietul, nici nu știa că acesta este rolul unui jurnalist, de a obține informații pe care, ulterior, să le relateze cititorilor.
Acea întâmplare mi-a rămas înfiptă în minte, deși nu este singura, pentru simplul fapt că articolul scris atunci, foarte bine documentat, a fost motiv de premiere, și nu de sancțiuni, așa cum vroia procurorul în cauză.
Ce-l face pe un om să reacționeze așa? Să sune șeful unui ziar și să ceară explicații pentru ceea ce s-a scris despre el, când ar fi putut trimite un drept la replică ? Mai ales în cazul de față, când este vorba despre unul care se declară jurnalist de meserie, deci ar trebui să știe că jurnalistul trebuie să fie independent și să relateze faptele exact așa cum au reieșit din documentare.
Singura explicație ar fi disperarea. Teama de a nu pierde capital politic în apropiata campanie electorală.
În concluzie, se pare că iepurașul i-a adus primarului un morcov, chiar mai devreme decât se aștepta.