Moș Crăciun nu m-a dezamăgit niciodată

Nu-mi pot imagina Crăciunul departe de familia mea. De când mă știu, Moșu’ nu m-a dezamăgit niciodată. Poate că e atras de bradul frumos care-l așteaptă an de an sau poate îl îmbie mirosul de cozonac cald făcut de mama.

Și știe că, de când eram copilă, l-am așteptat cu emoție, alături de părinții, de sora și de frații mei. Ne pregăteam mereu poeziile și ne strângeam lângă brad, iar el, Moș Crăciun, venea negreșit. După ce ne primeam darurile, îi cântam colinde cu toții și aproape că-l convingeam să nu mai plece... Târziu, după ce ne asculta, ne promitea că se va întoarce și în anul următor și pleca și pe la alte case.

Deși au trecut atâția ani, Moșu’ vine și azi la mama mea acasă. A rămas neschimbat și sunt tot mai convinsă că-i place cozonacul făcut de mama. Sau poate că-i place de ea pentru că a reușit să ne țină mereu uniți și atunci când a fost vorba de o bucurie mare, dar și când unul dintre noi a avut un necaz. Poate că-i place că e la fel de bună ca și el, că nu a obosit, deși astăzi este bunică și are foarte mulți nepoți. Știe că, la noi acasă, e primit cu multă dragoste și căldură sufletească, că Sărbătoarea Nașterii Domnului e un prilej de bucurie pentru toată lumea.

Și noi, oameni maturi, cu familiile noastre îi cântăm și mai multe colinde. Emoția e, poate, chiar mai mare. Sufrageria mamei se umple de nepoți care vin să-l întâmpine pe Moșu’. Și-au pregătit poeziile și merg mereu la ușă, să vadă dacă vine. Când îi aud toiagul lovind ușa de la intrare se ascund cu toții, pentru ca, mai apoi, tentați de sacul plin de jucării, să-l înconjoare și să vrea ca el să nu mai plece.

De aceea spun că nu-mi pot imagina Crăciunul departe de familia mea. Și trebuie să recunosc că, și anul acesta, deși am 34 de ani, l-am rugat pe Moșu’ să-mi aducă ceva. I-am spus că aș vrea să fim cu toții mereu sănătoși, că-mi doresc și mai multă iubire și că mi-ar plăcea să fiu un pic mai înțeleaptă. De când mă știu, Moșu’ nu m-a dezamăgit niciodată.