Nesimțiri incurabile

Unul din cititorii ediției on-line a cotidianului nostru a postat, ieri, pe site-ul www.cugetliber.ro, probabil cea mai de bun simț observație de care am avut ocazia să iau la cunoștință în ultima vreme. Cititorul nostru se referea la un filmuleț postat pe YouTube (practic, o știre video de la "deszăpezirea" de astă-iarnă), care descria în cele mai mici detalii cum a luptat cu troienele actualul primar, tocmai, hăt!, de pe plajele din Brazilia. Dar nu despre asta vorbim acum. Ci despre remarca vizitatorului site-ului nostru: "Filmulețul demonstrează că nu avem nevoie de cineva să ne conducă! Când e zăpadă, inundație, cutremur, arșiță, tot simplii cetățeni (oamenii adică!) își rezolvă necazurile. Singuri am apărut pe Pământ, fără ajutor de la primari, și singuri plecăm (aici ne mai ajută primarii puțin, să plecăm mai repede)".
M-am oprit la acest exemplu dintr-un motiv simplu: în vânzoleala de candidați, afișe, clipuri electorale, telefoane otrăvite, pomeni electorale, mici, bere, mesaje nesolicitate în poșta electronică (da, am e-mailul plin cu spoturi electorale și îndemnuri de votează-l pe ăla sau pe celălalt!), cazul unei mame din Poarta Albă, al cărei copil este bolnav de cancer, ne-a adus cu picioarele pe pământ, pe noi, cei din redacție. Fiecare a contribuit cu cât l-a ținut punga; evident că nu s-au strâns zeci de mii de lei, însă așa am simțit noi că ne putem apropia de normalitate. Poate că din cele câteva mii adunate de noi nu se va putea face mare lucru, suntem conștienți de asta, dar…
Ce vreau să spun este că apelul nostru, publicat deja de câteva ori, a trecut practic neobservat! Niciunul din politicienii aflați acum în campanie n-a "percutat", măcar pentru imaginea proprie! Din câte știu, din grămada de candidați la președinția Consiliului Județean sau la fotoliul de primar al comunei Poarta Albă, unul, de sămânță, nu s-a consumat să dea o raită pe la casa familiei Gaju să vadă, măcar de curiozitate, ce înseamnă să ai un copil bolnav de cancer, să-ți frângi mâinile de disperare când nu ai cu ce să-i alini durerile.
Concluzia? Este producție proprie, așa că puteți să mă înjurați cât cuprinde: orice om poate candida, dar nu orice candidat poate fi om.