Nici eu nu le mulțumesc

(comentariu postat la articolul "Eu nu vă mulțumesc" de Ada CODĂU)

În anii aceia tulburi - tulburați intenționat ca să nu vedem adevărul din spatele ecranului, unde se aflau milioane de români -, părea că Iliescu are dreptate. Câți au avut curajul să meargă în Piața Universității să vadă ce este acolo? Eu am fost de câteva ori! Prima dată am început să mă îndoiesc de obiectivitatea celor arătate de TVR. A doua oară, deja eram sigur că Piața Universității este altceva! Este spiritul care trebuia să cuprindă toată România! Acel spirit care însemna, de fapt, adevărata revoluție. Pentru că Piața Universității a însemnat continuarea revoluției. Acțiunea minerilor și a lui Iliescu a fost o mișcare contrarevoluționară bruscă, de o violență rar întâlnită.

În istoria modernă a tuturor statelor s-au întâlnit astfel de acțiuni care au generat războaie civile. Și la noi a fost la fel. Un război civil între cei care au deturnat sensul Revoluției, au acaparat puterea și au dat României direcția de mers actuală și cei care doreau o ruptură definitivă de vechiul sistem. Românii nu au înțeles evenimentele la momentul respectiv. Acum lucrurile se văd mai clar.

Abia acum am condamnat comunismul, au început să iasă puțin câte puțin la iveală dosarele oamenilor politici și se vede că majoritatea au fost legați trup și suflet de vechiul sistem, se vede modul în care s-a făcut trecerea la economia de piață prin acapararea proprietăților de către politicieni, se văd întreținerea permanentă a nostalgiei după comunism, stârnirea manifestărilor rasiale și xenofobe!

Și ceea ce s-a făcut cel mai rău a fost surogatul de sistem politic, veșnic contestat și mereu în cârpeală, în funcție de cine se afla la putere. Ăsta este rezultatul "revoluției" lui Iliescu.

Lui i se datorează faptul că suntem pe primul loc la corupție - și totuși suntem un popor cinstit si curat ca lacrima -, la consum de alcool și pe ultimele la consum de săpun, șampon, hârtie igienică sau cultură generală!

Mineriada a întărit puterea clanului Iliescu, pentru care băutura, furatul si violența au reprezentat adevăratele valori! Atunci au înțeles românii că nu trebuie să mai învățăm carte, că, dacă aspirăm la o viață plină, trebuie să furăm, că nu contează dacă ne spălăm pe dinți, important este să avem bani! Bani! Și iar Bani! Să-i facem pe orice cale! Numai prin muncă, nu! Asta a devenit filosofia noastră de viață! În funcție de asta am umplut partidele și instituțiile statului cu toți burtoșii din linia a doua a pcr-ului, usc-ului, din orga-nizațiile pionierilor, șoimilor patriei, sindicatelor, flămânzi înainte de ‘89, pentru ca erau ținuți de Ceaușescu departe de putere, dezlănțuiți de Iliescu după "revoluție"!

Iată de ce, stimată domnișoară Ada Codău, mă alătur rândurilor dumneavoastră și spun și eu că nu am pentru ce le mulțumi nici minerilor, nici lui Iliescu! Dacă nu erau ei, România ar fi arătat, cu siguranță, mult mai bine azi! Adică eu și dumneavoastră și milioanele de români am fi trăit mult mai bine.

Poate, în mod firesc, așa cum ar fi trebuit, România ar fi înnodat firul politic rupt abuziv în 1947. Adică am fi redevenit Regat și ăsta ar fi fost primul pas către ruperea de trecut! Așa, trăim în continuare într-o republică bolșevică, un soi de cancer politic care ne macină și ne duce sigur către moarte! De aia ne căutăm liniștea prin toate țările din lume. Am ajuns să plecăm și în America latină! Chiar și în Africa! Numai să scăpăm de România!

Vedeți care este dramatismul acestei situații? Și vă scrie un om care, atunci când făcea 400 Km să vadă ce se întâmpla la București în Piața Universității, se apro-pia de vârsta de 40 de ani! Ge-nerația mea este una a disperării! Noi am prins din plin regimul co-munist și nu mai apucăm să ne bucurăm de roadele democrației!

Pentru acest parcurs istoric nu putem să-i mulțumim nici lui Iliescu, cel care va rămâne pentru noi, una din sinistrele figuri ale istoriei românilor, nici minerilor, dar nici actualei clase politice, care nu a făcut mare lucru să întoarcă România unde trebuie! Politicienii de azi au luat vârtos exemplul activiștilor pcr de ieri și așa se comportă! Un deputat ori senator este precum unul din marea adunare națională, prefectul este ca secretarul pcr pe județ, iar primarii au redevenit activiștii de altădată! Nu fac mare lucru pentru comunități! Toata ziua vorbesc, explică, dau din gură, își rotunjesc afacerile, își asigură familiile... Pe când noi? Noi ce facem? Noi pe cine chemăm în ajutor? Noi cui trebuie să mulțumim?

Până una alta, speranța noastră este Uniunea Europeana! Dacă am ajuns aici, drumul nostru către împlinire este lung! Pentru generația mea este deja prea târziu! Poate generația dumneavoastră, domnișoară,

să aibă ceva șanse, dar mă îndoiesc! Așa că nu am motive de mulțumire nici pentru mineri, nici pentru Iliescu, dar, din păcate, nici pentru politicienii noștri. Asta o zic așa, cu jumătate de gură si cu teama ca nu cumva să plătesc, în vreun fel, îndrăzneala mea de a va scrie aceste gânduri. Mai știi ce ni se pregătește pentru ziua de mâine? Ne mai auzim noi.....