Se știe că înlocuirea conducerii Consiliului Județean Constanța, după alegerile locale din iunie 2004, a adus mai multe schimbări la nivelul angajaților din administrația județeană și a instituțiilor subordonate, iar "legea" a fost făcută de pesediști sub coordonarea lui Nicușor Constantinescu, după cum le dictau propriile interese. Bineînțeles, au primat relațiile, favoritismele și, nu în ultimul rând, au fost aduși oamenii care slujeau intereselor de partid și de gașcă.
Așa că, la Consiliul Județean Constanța nu-și mai justificau prezența persoanele incomode, care aveau rude sau cunoștințe în alte partide și au fost date la o parte. Ce dacă, ulterior, numărul angajaților Consiliului Județean avea să se mărească?! Important era ca persoanele care îl deranjau pe proaspătul președinte, Nicușor Constantinescu, să fie eliminate, chiar dacă acest lucru se petrecea cu încălcarea flagrantă a legii.
Sub "paravanul" unor așa zise restructurări sau reorganizări de activitate, unii dintre angajații instituției au fost dați afară fără prea multe discuții. Nu s-a mai ținut cont de pregătire, de competență sau de alte criterii pe care, în mod legal, conducerea instituției trebuia să le aibă în vedere. Important era ca noua conducere să-și aducă armata de acoliți pentru ca toate să meargă ca pe roate și, de fapt, așa s-au și petrecut lucrurile. O parte dintre victimele acestor ilegalități au ajuns însă să-și recâștige drepturile în instanță, unde, de altfel, au primit și daune morale. Banii, bineînțeles, au fost plătiți din buzunarele noastre, ale contribuabililor.
Și în privința reorganizării instituțiilor de cultură, lucrurile au stat la fel. Zeci de oameni au fost victimele unor abuzuri grosolane bazate pe interesele de grup și
s-au trezit peste noapte, după ani de muncă, fără a avea cu ce duce traiul de zi cu zi. Unii, mai slabi de îngeri nu au putut face față acestor greutăți și și-au pus capăt zilelor.
O parte dintre ei au apelat la Justiție și, în cele din urmă, li s-a făcut bine meritata dreptate. Disperarea și pierderile materiale, profesionale și morale au fost imense și mulți dintre ei arătau în sala de judecată că erau la capătul răbdării. Au trecut prin perioade în care unii au făcut efectiv foamea, li s-au destrămat familiile și s-au trezit că nu au cu ce-și achita datoriile la bancă.
Astăzi, nu pot decât să mă bucur, pentru că, în sfârșit, li s-a făcut dreptate. De același tratament trebuie să avem parte și noi. De ce ar trebui să plătim noi, contribuabilii, pentru abuzurile și interesele altora?
De altfel, fiecare dintre noi plătește la locul de muncă pentru greșelile pe care le face. De aceea, sunt convinsă că Nicușor Constantinescu și cei care i-au făcut jocurile murdare trebuie să plătească pentru aceste ilegalități.