Nouă ne dă cu minus

…Chiar dacă lui Băsescu îi dă cu plus. Concluzia discursului de ieri al președintelui ține loc, pentru mine, de condamnare. Criza ar putea fi o șansă pentru România, a început președintele, în final punând într-o ecuație foarte simplă această idee: "reformă plus austeritate plus solidaritate = șansă pentru România". Deci e clar, suntem mâncați! Întorcând ecuația, avem: Șansă pentru România minus reformă, minus austeritate, minus solidaritate egal moartea speranței.

Mă uitam la televizor și-l auzeam vorbind, destul de senin și serios, despre "depășirea logicii de partid". Hai, nu, pe bune, aș fi bănuită de prostie, nu de naivitate, dacă aș gândi măcar o secundă că președintele crede că depășirea logicii de partid ar putea fi un fapt în România.

Analizând discursul pas cu pas, este sută la sută corect. Da, reforma, austeritatea și solidaritatea sunt singurele noastre șanse, dar să ne imaginăm că vor fi puse în act ar fi utopic.

Noi, ca și președintele Băsescu, trăim într-o Românie reală (ba, mai mult, noi, constănțenii, trăim în Republica Mazăre, deci și mai rău!) în care toți oamenii care ajung la putere au căpătuirea ca obiectiv principal, înrădăcinat în subconștient prin decenii de luptă pentru ciolan ca politică de stat și orânduire social-economică. Deci minus austeritate.

Noi, ca și președintele Băsescu, știm că reforma este numai text de campanie electorală, căci reformarea cu adevărat ar presupune eliminarea echivocului, asumarea răspunderii și rămânerea pe drumuri a mii, zeci de mii poate, de incapabili care mănâncă banii statului (banii noștri) fără să dea nimic. Deci minus reformă.

Noi, ca și președintele Băsescu, știm că, în politica românească, a-ți elimina și compromite adversarii este singura cale de a-ți prezerva privilegiile și de a accede, știm că interesul național este nimic pe lângă șansa de a da peste bot unui lider al partidului rival, că voturile, discursurile, mesajele către mass media sunt concepute și emise numai în funcție de o oarecare strategie electorală pe termen scurt, mediu sau lung. Singurul obiectiv este puterea, interesul național rămânând mereu un concept îndepărtat și iluzoriu pe care cei mai buni politicieni își spun probabil că îl vor urmări atunci când își vor fi asigurat permanența și bunăstarea personală care să le permită o viziune lipsită de stres. Deci minus solidaritate.

Prezentarea de ieri în fața plenului, în acest fel, pozitiv, a concluziilor pe care Băsescu le-a tras corect nu va constitui nicidecum un impuls pentru justiție, parlamentari și guvernanți de a-și revizui comportamentul în vederea acordării unei șanse pentru România.

Educația se face, într-adevăr, cu duhul blândeții, așa este pedagogic. Trebuie să discuți, să convingi, să nu țipi, să nu ameninți.

Dar înrăita noastră clasă politică a depășit de mult stadiul în care metodele educative ar fi funcționat. Adânciți în toate păcatele pe care președintele le-a enumerat ieri cu prea mult calm, politicienii români ar avea nevoie să li se spună că, de nu sunt austeri, solidari și puși pe reformă, îi ia mama crizei pe toți! Și ar mai avea nevoie de o persoană credibilă care să le arate perspectiva întunecată, căci am senzația clară că nu Băsescu ar fi cel mai îndreptățit să le frece ridichea…

Asta este, așa cum tot el spunea cu patru ani în urmă, "tragedia acestui popor" care se agită, cu votul în mână, între comuniști și/sau bandiți, neavând nici clasa politică, nici omul providențial care să îl scoată cu bine din criză. Cum am da-o, tot ne dă cu minus…