Nu, n-avem di tăti!

Posibila adoptare a Codurilor Penal și Civil pe data de 15 mai a provocat, în ultimele săptămâni, o furtună într-un păhărel. Dar unul mic de tot. Și asta pentru că în afara Coaliției "Opriți Codurile!", formată din 22 de organizații nonguvernamentale, nu văd cine știe ce zbatere. Nici în interiorul "castei" politicianoide, nici în rândul societății civile. Ce păcat!

Ne-am trezit acum, la a nu știu câta "primenire" a clasei politice că, vezi Doamne, Codurile Civil și Penal au devenit un fel de axis mundi fără de care forurile Uniunii Europene ne vor trage atât de tare de urechi încât ne vom urca pe pereți de durere. Că UE ne presează - așa o fi, nu zic nu - să le adoptăm, altminteri raportul pe Justiție nu va fi deloc unul de natură să ne flateze, din contră. Ce nu se spune, însă, e faptul că, și dacă vor fi adoptate, Codurile ar intra în vigoare peste doi ani, timp în care ne-am "bălăci" și chinui, în continuare, în mocirla acelorași subterfugii, "portițe" și "scăpări" pe care sistemul juridic românesc le tolerează relaxat de ani buni. Nu de alta, dar nu trebuie să se obișnuiască și magistrații cu noua materie?! Să se "familiarizeze" și ei cu noul "trend"?!

Ne-am trezit, destul de brusc, din somnul de nou născut în care ne tot alintăm din ’89 și pân-acum că, iată, justiția din România era neprihănită ca o fată mare și că unica ei problemă erau Codurile. Și atât. În rest, nu tu cazuri de corupție, nu tu tergiversări și amânări în dosare de care atârnau nume grele, ouă și mătuși.

În rest… totul e roz sub soare. Societatea civilă nu se obosește să se intereseze de conținutul unor legi care îi vor afecta viața mulți ani de-acum înainte. Da, dezbaterea codurilor nu aduce audiență, nu atrage sponsori, nu dă naștere simpatiilor politice. Sau, mă rog, e prea puțin probabil. Dezbaterea codurilor nu e mai importantă decât Becali, sânii și picioarele nu știu cui sau cine mai urcă și coboară de pe cal. Codurile Civil și Penal încununează o justiție bună, performantă, căreia n-avem (doar răi să fim) ce să-i reproșăm.

Aiurea!!! Mi-e scârbă de sifonul ăsta politic care, periodic, țâșnește cu eternul "e ordin/ recomandare/ termen limită de la Uniunea Europeană". Ce să-ți zic! Ca și cum… coduri s-avem, în rest, bucuroși le-om duce toate, că doar, vorba cântecului, "avem di tăti: avem botkale, katlete, și vafli, zavarca, sosiski,/ Goroh și kvas, și dulșeață, pirog și usturoi/ Ș-așa mai departe/ Intrați și cumpărați/ Avem di tăti".

Well… nu tocmai, n-avem di tăti. Avem, cum oarecum resemnat declara senatorul Mircea Banias, un dezinteres din partea societății civile, dar și, așa cum constat eu, un miserupism permanent al tuturor guvernărilor postcedembriste. O lene, o mediocritate și o splendidă, dar absentă cu desăvârșire, voință de a face ceva cu privire la respectarea procedurilor legale.