Nu trageți în martirii penali!

Știți silogismul șvaițerului? Cu cât ai mai mult șvaițer, cu atât ai mai multe găuri. Cu cât ai mai multe găuri, cu atât ai mai puțin șvaițer. Deci, cu cât ai mai mult șvaițer, cu atât ai mai puțin șvaițer. Îmi aduc aminte de silogismul ăsta de fiecare dată când constat, cu tristețe și un oarecare dezgust, faptul că, iată, am ajuns, condamnați la obediență, să ne închinăm tocmai la ceea ce, în alte condiții, e doar un gest normal. Și poate că aici greșesc: în contextul în care sacralizăm firescul, era poate de așteptat ca magistrații, politrucii și societatea civilă să salute grupul parlamentarilor care au votat pentru urmărirea penală a lui Adrian Năstase. Și, da, e foarte probabil să greșesc și atunci când îmi repugnă râsul nepotului Tamarei care, până nu demult, îmi inspira siguranța celui care exprimă prin toți porii, destul de infatuat, "am imunitate, deci exist".

Poate că ne-am săturat de mecanica și trista mișcare a mâinilor păpușilor Muppets, instalate în Parlament, care până ieri votau altfel decât se așteptau cei care i-au creditat în urma alegerilor. Și, pe cale de consecință, poate că de-aia nu mai așteptau prea mulți ca Năstase să rămână fără imunitate. Poate că acumularea mai multor frustrări, de-a lungul anilor în care derapajele de orice natură au trecut nu doar ca scuzabile, ci și drept absolut naturale, ne-a făcut să nu mai sperăm ca justiția să se reactiveze în cazul dosarelor "Zambaccian 2" și "Mătușa Tamara".

Mi se pare deplasat și chiar jenant ca procurorii, Centrul de Resurse Juridice, Asociația Magistraților din România, Uniunea Națională a Judecătorilor din România & company să zburde de bucurie și nemărginită recunoștință pentru că proprietarul ouălor de la Cornu va fi urmărit penal. Și ca și cum pendularea între sarcasme și cretinisme nu ar fi fost suficientă, ca o confirmare a faptului că ne zbatem în criza terminală postdecembristă vine și declarația președintelui PSD, cunoscut sub numele de "prostănacul" (căci așa l-a botezat liderul de onoare al partidului), cum că votul de ieri al parlamentarilor ar exprima voința fostului prim-ministru. Hai, lasă-mă!! Chiar așa? Te pomenești că dacă n-ar fi vrut, Adrian se alegea cu neînceperea urmăririi penale.

O să-mi exilez și o să-mi uit așteptările și valorile în care cred. Nu de alta, dar poate așa nu o să mă mai mir la catalogarea lor drept evenimente super-extra-senzaționale, care trec din sfera a ceea ce era normal să se petreacă, în aceea de "breaking news".

Am căzut de acord, la un curs intitulat "Dreptul la buna guvernare", asupra ideii că suntem victimele contextului nostru cultural. Că lucrurile sunt așa cum sunt pentru că am închis ochii atunci când am legiferat paradoxul și nesimțirea și ne-am făcut că nu observăm statuile ridicate peste noapte penalilor-martiri. Ce ne rămâne de făcut? Să asistăm cuminți la coordonarea consecventă a pasivității parlamentarilor și a magistraților, că doar nu-și închipuie cineva că acum, pentru că "tanti Tamara" a intrat în atenția magistraților, șvaițerul nostru va avea mai puține găuri… Aaa! Și încă ceva: nu trageți în martirii penali.