Concurs O demitere așteptată

Mirele Adomniței a plătit cam scump deplasarea la logodna sa, ce a avut loc sâmbătă, 4 octombrie, la Iași, la ora 18. Asta în timp ce, în aceeași zi, la ora 14, încă se afla la București în negocieri cu liderii profesorilor. Să fim serioși, și ultimul naiv poate trage concluzia că demiterea de ieri a lui Cristian Adomniței nu este o consecință a neobrăzării de a folosi elicopterul Ministerului de Interne în interes personal.
Supunându-se isteriei colective și votând majorarea lefurilor profesorilor cu 50 la sută, Adormiței s-a transformat într-un țap ispășitor al unei guvernări care nu putea să-și recunoască public neputința acum, cu două luni înainte de alegeri. Mai apoi "din ce fonduri?" este întrebarea la care a răspuns cu… scaunul!
Poate să fi fost picătura care a umplut paharul inabilității de a conduce un minister deloc comod. La începutul mandatului Adomniței, am asistat la numirea unor directori de instituții de învățământ pe criterii politice. Apoi gravele acte de corupție semnalate de presă și cotele alarmante la care s-a ajuns cu vânzarea examenelor, fie că e vorba de teze unice, fie de bacalaureat au demonstrat că-l doare-n bască de nivelul la care a ajuns educația românească.
Când, la începutul lunii trecute, Mircea Geoană solicita demiterea ministrului Educației, Adomniței a găsit oportun să remarce hazlie propunerea, cu toate că tocmai ce se întorseseră 200 de milioane rămase necheltuite din bugetul educației. Și asta în timp ce aproape jumătate din școlile României au început anul școlar fără autorizație sanitară de funcționare. Să mai aducem în discuție proiectul Legii educației, care a suscitat atâtea polemici și care, în final, n-a fost decât o masivă scurgere de fonduri cu dezbateri inutile?
Catalogat, la un moment dat, drept "ministru-papagal" de către senatorul Puiu Hașotti, Cristian Adomniței lasă în urma lui un mi-nister răvășit de grave convulsii create de propriile-i impotențe manageriale. Probabil din acest motiv actualul numit, secretarul de stat Anton Anton, președintele Autorității Naționale pentru Cercetare și Știință, a afirmat, în urmă cu câteva zile, că este "sinucidere politică" fotoliul de ministru al Educației.
Cu toate că-i oferise Adomniței, inițial, 7 sau 10 zile la dispoziție pentru a ajunge la un acord cu sindicatele, în cele din urmă premierul s-a răzgândit și l-a schimbat pe unul dintre cei mai huliți demnitari ai Guvernului său. Vom asista, cu certitudine, la tânguiri de genul "grea moștenire", mai ales că sindicatele din învățământ amenință chiar cu grevă generală dacă nu se respectă promisiunea!
Și, ca dovadă, Anton Anton a declarat că în cele două luni până la alegeri "nu poate face decât lucruri corecte" (!!!), va să zică nu-i mai rămâne loc de alte "minuni", și că primul lucru către care-și va îndrepta atenția vor fi investițiile făcute în educație. Cât despre salariile profesorilor… no comment!