O fantezie politică

Reprezentanții PSD și PD-L la prima rundă de negocieri pentru funcțiile de conducere din instituțiile deconcentrate constănțene au abordat problemele cu prudență. În locul avântului revoluționar care a însoțit de regulă schimbările din funcții la fiecare instalare de nou guvern, am văzut o reținere la care nu mă așteptam. Nu au fost aruncate nume, nu s-a jonglat cu instituții, participanții evocând mereu respectarea legii.
Chiar culisele acestor negocieri sunt mult mai liniștite decât de obicei, majoritatea zvonurilor fiind lansate de persoane care se simt lăsate pe dinafară și care urmăresc decredibilizarea celor care i-au lăsat pe dinafară.
Se pare că cele două partide nu au chef de acțiuni în justiție pentru schimbări nejustificate din funcții - perspectivă care nu a oprit până acum nicio nouă putere politică - și pornesc de la ideea evaluării competențelor directorilor actuali. Adică e posibil, teoretic, ca directori ale căror rezultate nu pot fi puse în discuție să-și păstreze posturile
Poate par deplasată emițând această idee, dar sunt încurajată de un fapt îmbucurător, acela că la conducerea unei instituții de o importanță strategică - și mă refer la Oil Terminal - a fost numit de ministru și apoi ales de AGA un director apolitic, despre care am auzit numai de bine. Iar asta s-a întâmplat în contextul în care mulți membri marcanți ai unuia dintre partidele aflate la guvernare și-ar fi dorit postul respectiv și s-ar fi și agitat pentru el. Apolitic, profesionist și cu mult bun simț - așa mi-a fost descrisă persoana respectivă de către toți cei pe care i-am întrebat și chiar că sună… SF în contextul politicii românești!
Să fie posibil, oare, ca simțul răspunderii să fi străbătut mințile și strategiile personale ale unor oameni pe care nu-i puteam vedea decât concentrați asupra propriilor meschine interese? Să-i fi scuturat criza sau discursul lui Obama și pe dragii noștri politicieni?
Mai degrabă înclin spre varianta păstrării aparențelor, care este însă, în sine, un pas înainte, primul pas, căci n-a dat nimeni nici doi bani, până acum, pe ce ar putea crede electoratul la început de mandat, cunoscut fiind ca amnezic acest electorat.
Vom vedea în timp – probabil mai mult timp decât ne-am imaginat - dacă schimbările vor confirma teoria asta delirantă a noii responsabilități a clasei politice sau o vor călca în picioare cu aroganță și dispreț suveran (atitudini cu care noi, ăștia din presa de opoziție, suntem obișnuiți demult).