Omul rău și edilul prost

"Dom’le, ce răi sunt oamenii!", se indigna viceprimarul Stan, suflându-și nasul, demonstrativ, în fața camerelor de filmat. Sărmanul de el, nedormit de zile întregi și expus, de bună voie, oprobriului public, m-a înduioșat până la lacrimi. Mai puțin când, la reproșul unui cetățean, cum că-și ia salariul degeaba, i-a scăpat un adevăr nepotrivit (ce vreți, era nedormit!): "credeți că stau eu în salariul de viceprimar?!"
Dar, anul acesta, nu vreau să fiu rea, vreau sa fiu bună. Să nu mă enervez cum ies din casă, pentru că alunec sau mi se înfundă picioarele până la genunchi în stratul de nea de pe trotuar, că mașina e blo-cată de nămeți și patinează pe stratul gros de nea de pe carosabil (vorba vine, carosabil), că trebuie să-mi fac cumpărăturile dintr-un supermarket îngropat în zăpadă sau că trebuie să car sacoșele până acasă, neputând folosi autoturismul, că bunică-mea e blocată în apartament de patru zile și că fiică-mea nu se va putea duce la grădiniță de azi…
Că mormanul de gunoaie din preajma blocului meu crește văzând cu ochii sau că utilajele de deszăpezit improvizate din camioane de gunoi Polaris trec demonstrativ pe bulevardele albe, cu lamele ridicate, consumând motorina plătită de la bugetul municipiului, conform unui contract care nu poate fi dezvăluit opiniei publice, pentru că "nu este relevant" (după viceprimarul Gabi Stan, păstrător al secretelor administrației locale)…
Că "minunatul" trafic din orașul Constanța a blocat difuzarea ziarului Cuget Liber și ne-a trimis într-o nedorită vacanță, orice demers jurnalistic fiind zădărnicit de imposibilitatea de a duce ziarele în chioșcuri…
Că autoritățile sau unii jurnaliști care plâng la căpătâiul lor au tras oamenii la răspundere pentru că se aflau într-un anumit loc, la o anumită oră, înzăpeziți sau blocați în drumul lor și cerând ajutor, de parcă cineva ar fi obligat să dea socoteală de ce se deplasează și unde. Poate la muncă sau de la muncă, poate la spital, poate înspre sau dinspre un bolnav; cine și cu ce tupeu își poate permite să tragă perdafuri, când indignarea este justificată fix în sens invers!
Îmi spunea o prietenă sosită din București, acel loc în care traficul dificil și cusururile deszăpezirii au provocat scandaluri televizate: "Soro, în capitală e parfum, trec mașini care topesc zăpada, se circulă bine, drumul de la București la Constanța a fost bun, din Ovidiu încoace… Marlboro Adventure! A nins la fel acolo și aici, dar, după cum arată străzile, ăștia n-au făcut nimic în Constanța!"
La fel ca noi, bucureștenii au avut un primar plecat în vacanță (Videanu este la fel de plimbăreț ca Mazăre, mandatul său fiind punctat de nenumărate deplasări în străinătate), dar măcar a avut bunul simț să se întoarcă din țările calde atunci când situația s-a înrăutățit. În schimb, Mazăre al nostru și-a închis telefonul pentru toți jurnaliștii și l-a durut la bască de calvarul constănțenilor sau de efortul și viroza vicelui său. Parcă-l văd cum va apărea, bronzat și cu gura mare, arătând că noi, localnicii, cum ne alintă dânsul, cetățeanul lumii, trebuie să-i fim recunoscători că s-a întors în cele din urmă, pentru a ne oferi… un zâmbet larg și o prezență pitorească.
Oricum, am avut noroc cu Gabi Stan, care a fost civilizat și drăguț în confruntarea cu nemulțumirile contribuabililor, doar smiorcăind din nas, fluturând batiste de hârtie în loc de steaguri albe și plângându-se că oamenii-s răi. Îmi imaginez ce ar fi fost la gura primarului când ar fi auzit urările cu multe bip-uri pe care i le trimiteau, tocmai în Brazilia, constănțenii blocați în trafic…