Până la Dumnezeu te mănâncă sfinții

Avem Patriarh, gata, s-a terminat bâlciul de prin presă, de pe toate canalele media. Am avut subiect de despicat nu în 15, ci într-o mie, și ne-am crucit de câte lucruri am auzit. Oricum, un lucru e cert: sub sutană tot om este, nu icoană, nu sfânt; tot pe pământ trăiește și reușește cel care are coatele mai ascuțite și joacă tot cum cântă alții.

Este o vorbă românească: "Până la Dumnezeu te mănâncă sfinții!". Și e perfect adevărat! Avem de miercuri seară un Patriarh tânăr, deschis, reformator, bun manager, însă, până a-i vedea concret rezultatele atât de așteptate, tot la bisericile noastre de cartier ne închinăm, tot cu preoții noștri ne tocmim pentru o nuntă sau un botez.

M-a zgâriat pe creier când am auzit că biserica are de ales între tradiționalism și modernism! Aș aminti pentru a răspunde cunoscutul caz al preotului din Lița care avea la ușile altarului senzori, clopotele cu telecomandă. Și uitați-vă la biserica voastră de cartier: are termopane, aer condiționat, în locul frescelor de patrimoniu. Mai mult, credincioșii se spovedesc acum on-line. Și atunci nu e logic că Biserica, prin ceea ce propovăduiește, își menține tradițiile ei de bază, dogmele ei, neputându-se actualiza după preferințele oamenilor? Dar avem popi cu părul și barba vopsită, cu afaceri comerciale, cu relații politice, asta e tot tradiție? Biserica a evoluat, să nu fim chiori, dar într-un mod în care sincer nu mă așteptam. S-a vorbit atât de mult în ultimele săptămâni despre biserică, ca și instituție, încât s-a neglijat complet faptul că viata creștinilor ortodocși se prelungește dincolo de zidurile Bisericii.

Pe oamenii simpli nu i-a interesat niciodată cu adevărat cine e acolo sus, cu titlul de preafericit. Dovadă evenimentul de miercuri. Câți au stat cu sufletul la gură pentru alegerea patriarhului? Ceea ce din păcate se întâmplă azi este că biserica a ajuns o firmă care oferă servicii și mărfuri cu tematică religioasă. Azi se vând icoane sfințite de pe nu știu ce munte ori servicii de sfințit casa sau stadionul. Iar oamenii bisericii nu prea mai au treabă cu pioșenia, cu traiul modest. Bisericile răsar ca ciupercile după ploaie, iar repartiția pe parohii se face cu dar de la pământeni, nu cu dar de la Dumnezeu. Oamenii de calitate, care știu să transmită un mesaj într-adevăr cucernic, un mesaj care să te ajute în clipele grele, care să-ți poată aduce liniștea sufletească atunci când ai nevoie de asta sunt pe cale de dispariție. Probabil nu e vina lor, dar nici a noastră.

Aștept ca credința să redevină o taină și nu o marfă de expus la TV, la CNSAS. Aștept ca ea să-și educe credincioșii să nu se mai calce în picioare la praznice și pomeni și să se apostrofeze și să renunțe la trufia de a se crede singurul mijloc prin care omul poate vorbi cu Creatorul său!

Tradiționalismul sau modernismul nu sunt decât niște forme de manifestare. Ceea ce reușește ea să transmită oamenilor este important. Avem nevoie de o Biserică cu adevărat intermediarul necesar pentru a-L cunoaște mai bine pe Dumnezeu. Nu on-line, nu cu bani băgați în buzunarul sutanei ca să fii primit mai repede, nu lângă un popă căruia îi sună telefonul exact în mijlocul slujbei.

Avem Patriarh, gata, s-a terminat bâlciul de prin presă, de pe toate canalele media. Am avut subiect de despicat nu în 15, ci într-o mie, și ne-am crucit de câte lucruri am auzit. Oricum, un lucru e cert: sub sutană tot om este, nu icoană, nu sfânt; tot pe pământ trăiește și reușește cel care are coatele mai ascuțite și joacă tot cum cântă alții.

Este o vorbă românească: "Până la Dumnezeu te mănâncă sfinții!". Și e perfect adevărat! Avem de miercuri seară un Patriarh tânăr, deschis, reformator, bun manager, însă, până a-i vedea concret rezultatele atât de așteptate, tot la bisericile noastre de cartier ne închinăm, tot cu preoții noștri ne tocmim pentru o nuntă sau un botez.

M-a zgâriat pe creier când am auzit că biserica are de ales între tradiționalism și modernism! Aș aminti pentru a răspunde cunoscutul caz al preotului din Lița care avea la ușile altarului senzori, clopotele cu telecomandă. Și uitați-vă la biserica voastră de cartier: are termopane, aer condiționat, în locul frescelor de patrimoniu. Mai mult, credincioșii se spovedesc acum on-line. Și atunci nu e logic că Biserica, prin ceea ce propovăduiește, își menține tradițiile ei de bază, dogmele ei, neputându-se actualiza după preferințele oamenilor? Dar avem popi cu părul și barba vopsită, cu afaceri comerciale, cu relații politice, asta e tot tradiție? Biserica a evoluat, să nu fim chiori, dar într-un mod în care sincer nu mă așteptam. S-a vorbit atât de mult în ultimele săptămâni despre biserică, ca și instituție, încât s-a neglijat complet faptul că viata creștinilor ortodocși se prelungește dincolo de zidurile Bisericii.

Pe oamenii simpli nu i-a interesat niciodată cu adevărat cine e acolo sus, cu titlul de preafericit. Dovadă evenimentul de miercuri. Câți au stat cu sufletul la gură pentru alegerea patriarhului? Ceea ce din păcate se întâmplă azi este că biserica a ajuns o firmă care oferă servicii și mărfuri cu tematică religioasă. Azi se vând icoane sfințite de pe nu știu ce munte ori servicii de sfințit casa sau stadionul. Iar oamenii bisericii nu prea mai au treabă cu pioșenia, cu traiul modest. Bisericile răsar ca ciupercile după ploaie, iar repartiția pe parohii se face cu dar de la pământeni, nu cu dar de la Dumnezeu. Oamenii de calitate, care știu să transmită un mesaj într-adevăr cucernic, un mesaj care să te ajute în clipele grele, care să-ți poată aduce liniștea sufletească atunci când ai nevoie de asta sunt pe cale de dispariție. Probabil nu e vina lor, dar nici a noastră.

Aștept ca credința să redevină o taină și nu o marfă de expus la TV, la CNSAS. Aștept ca ea să-și educe credincioșii să nu se mai calce în picioare la praznice și pomeni și să se apostrofeze și să renunțe la trufia de a se crede singurul mijloc prin care omul poate vorbi cu Creatorul său!

Tradiționalismul sau modernismul nu sunt decât niște forme de manifestare. Ceea ce reușește ea să transmită oamenilor este important. Avem nevoie de o Biserică cu adevărat intermediarul necesar pentru a-L cunoaște mai bine pe Dumnezeu. Nu on-line, nu cu bani băgați în buzunarul sutanei ca să fii primit mai repede, nu lângă un popă căruia îi sună telefonul exact în mijlocul slujbei.