Pentru reconstrucția opoziției la Constanța

Cunoscând trendul ascendent al PSD la nivel național, cunoscând nivelul unora dintre alegători (atenție, al alegătorilor, nu al persoanelor cu drept de vot) de la noi, de la Constanța și aplecarea lor spre pomeni de la clanul pesedist local, am așteptat cu încordare rezultatele alegerilor parlamentare.
Mi s-a prezis că pe 30 noiembrie, la ora 21, voi avea o seară de coșmar. Ei bine, până la urmă cred că alții au avut o seară de coșmar. Și mă refer la echipa PSD, aflată în păr la București, zâmbind la îndemnul lui Mitrea ca să pară că a câștigat alegerile. Însă, pe măsură ce discursul lui Geoană se prelungea, de pe fețele lui Mazăre, lui Mitrea, zâmbetele cădeau, efortul disimulării fiind mult prea mare. Tocmai primiseră vestea că se vor duce, cu tot cu minunatele lor procente, în opoziție.
Cât despre procentele de la Constanța, ne așteptam, nu-i așa? Le-am văzut cu toții, în ziua votului, pe drăguțele și amabilele persoane de vârsta a treia îndreptându-se, gătite prună, să voteze cu "mânca-l-ar mama", parcă pentru a le face în ciudă copiilor și nepoților. Parcă pentru a le arăta că, iată, nu sunt neputincioase, mai pot face un ultim rău înainte să-și piardă posibilitatea de a vota.
Așa, ce bine, e momentul în care sunt și ei luați în considerare, rudele mai tinere îi bagă în seamă, discută cu ei, fac eforturi să le explice.
Mai pot, iată, să intre în dispute, să aducă argumentul suprem al puiului lunar, să dea impresia că se lasă convinși ca să nu stârnească mânia și resentimentele apropiaților, apoi se duc și pun ștampila pe buchețel, că așa le-au zis lor Constantinescu și Mazăre. Cei doi le dau puiul, nu mai contează ce și cât le dau copiii sau ce și cât pierd copiii prin votul lor.
E și chestie de ambiție acum, că doar, cum s-a exprimat odată un bătrânel într-un club al pensionarilor: "o să iasă Mazăre cât o să vrem noi!". Acum Mazăre le-a sunat clopoțelul și le-a spus să voteze buchețelul. Reflexul pavlovian a funcționat încă o dată.
Dar degeaba. Clanul măzărist nu va avea ministru al turismului, va fi, în continuare, "persecutat" de un guvern care nu înțelege nevoia constănțenilor de o șosea de coastă care să treacă exact pe lângă terenurile care le aparțin lor și apropiaților, inițiaților. Ba s-ar putea să piardă și portul și câte și mai câte or fi fost pe țeavă. Sandu Mazăre se va face auzit iar și iar, cu aceleași refrene, în numele tuturor parlamentarilor pesediști, mai mulți acum, dar tot cu o singură voce.
De partea cealaltă, pe dreapta adică, avem câteva figuri proaspete, între care și relativ noul șef al PD-L Constanța, Mircea Banias. Dincolo de ceea ce ar putea realiza ca parlamentar, câștigarea mandatului și procentul onorabil obținut de PD-L în republica Mazăre îl legitimează ca președinte al filialei și permit o reconstrucție a partidului în perspectiva viitoarelor alegeri locale.
Constanța a fost oraș PD și a devenit oraș PSD atât prin strategia măzăristă, dar și cu sprijinul consistent al democraților trădători sau indolenți și al liberalilor asemenea. În acest moment există șansa de a o lua de la capăt și de a reconstrui cu oameni noi, de acțiune, și ieșind din starea de nesimțire.
Comportamentul opoziției constănțene în campaniile electorale demonstrează că nemulțumirile oamenilor de aici față de administrația locală sunt cunoscute. Rămâne să vedem că politicienii de dreapta nu uită aceste probleme până la următorul an electoral. Și atunci constănțenii vor simți că au pentru cine și pentru ce să iasă la vot.