Pleacă-ai lor, vin ai voștri, noi rămânem tot ca proștii

Gabriel Oprea a recunoscut, mișelul, un adevăr pe cât de dureros pe atât de grav: secretarii de stat sunt numiți pe criterii politice. Incredibilă, șocantă de-a dreptul declarația. Imediat, partidele politice, opinia publică, comentatorii și analiștii politici s-au bășicat și au supurat în presă, la televizor. Nimeni nu se aștepta la asemenea dezvăluiri. "Să fie sancționat!", au țipat pesediștii, "Să fie linșat!", au pulsat colegii de alianță și marii băgători
în seamă care dorm în studiourile Realității TV pentru a nu pierde momentul de n-șpe mii de ori pe zi să-și dea cu părerea pe subiecte diverse, de la gazul rusesc până la războiul din Gaza.
Mie mi se pare cel puțin disimulată această reacție, care nu poartă în ea nicio fărâmă de credibilitatea. Toată lumea știe că tot ce înseamnă funcție de conducere în instituțiile și companiile statului, de la directorul de grădiniță de la țară, șeful secției de ginecologie de la spital și până la directorii deconcentratelor sau secretarii de stat, numirile se fac exclusiv pe considerente politice. Este singura rațiune care primează. Întreg sistemul de stat, unul foarte stabil de altfel, s-a creat pe principiul "pleacă ai voștri, vin ai noștri", singura variabilă fiind partidul care ajunge la putere și care face noile numiri.
Nu a existat nicicând în vârful instituțiilor statului conștiință sau profesionalism, ci numai carnetul de partid. Să nu fi știut oare pesediștii, cei care sunt foc și pară pe afirmațiile lui Oprea, dar și pe libertatea lui de a-și numi subalterni fără patalamaua partidului, că România se colorează, o dată la patru ani sau chiar și mai devreme, până în măduva osoasă a instituțiilor sale după nuanța mai roșie, galbenă sau portocalie a partidului care face Guvernul? Mă îndoiesc.
Indiferent de calitatea actualilor directori, de profesionalismul lor, ei trebuie să plece pentru a face loc câștigătorilor din alegeri. Iar motivația este una cât se poate de simplă. Opoziția este o perioadă foarte grea în viața unui partid. Pe lângă frustrări, se adună foamea, sponsorii se agită, membrii de partid plâng că vor "ciolan" (vezi îndemnul lui Mitrea către pesediști: "aveți de ales - la pârnaie sau la ciolan"). Așa că, odată ajunși la putere, cadrele de partid năvălesc pur și simplu în tot ce înseamnă instituțiile statului. Trebuie răsplătiți pentru sacrificiile politice și cum poate fi o gură flămândă mai bine îndestulată dacă nu din bani publici. Puțin contează că directorul X a fost foarte performant, că este un geniu, că a făcut minuni în funcție, din moment ce nu are carnetul de partid în regulă. Iar motive pentru înlăturarea lui se găsesc cu zecile, exact ca în bancul cu iepurașul care tot lua bătaie de la lup pe motiv că nu are șapcă, iar când și-a luat șapcă a încasat-o pentru că nu avea țigări. Însă, puțini sunt care le plâng de milă celor care vor fi schimbați. Nici ei măcar nu își fac mari probleme deoarece sunt conștienți că sunt parte din acest sistem care conduce România. În urmă cu patru ani, ei erau cei care vânau funcțiile pesediștilor în stat, iar acum s-a făcut doar schimbul de roluri.
Pentru a fi și mai concreți, să luăm exemplul Constanței, unde se negociază de zor funcții, posturi călduțe, orice poate aduce bani și influență, mai ceva ca la tarabă. Pesediștii și pedeliștii și-au împărțit frățește instituțiile, iar acum s-a dat dezlegarea la funcții. Se ceartă între ei, se fac negocieri. Pe Ion îl punem acolo, pe Ghiță dincolo, pe Vasile acolo, lui Valerică îi dăm compania Y pentru că a cotizat la campania lui domnu’ președinte. Algoritmul e cam acesta. Până acum, însă, nu am auzit pe nimeni vorbind despre competența profesională a vreunui pretendent pentru funcția propusă. Acest principiu, al competenței, iese din discuție în favoarea altora mult mai lumești: loialitatea față de partid, răscumpărarea unor eșecuri în alegeri (toți candidații care au pierdut la parlamentare vor primi funcții), cotizații și sponsorizări, pile și simpatii.
Astfel este gândită reforma și depolitizarea administrației publice.