Precampanie cu strigături

De ceva timp, atmosfera de pe scena politică a județului Constanța a devenit mai încărcată. Apropierea campaniei electorale pentru alegerile locale se face simțită mai ales prin conflictele izbucnite în câteva puncte.

Începutul a fost făcut la Năvodari, cu atacurile liberalo-pesediste împotriva primarului Calapod. A apărut un tânăr liberal, cu interese economice în zonă, care a prefațat anunțarea candidaturii sale la funcția de primar cu tradiționala ofensivă împotriva actualei administrații locale. Pesedistul Nicolae Matei i-a ținut hangul, rezultând… mult zgomot pentru nimic, căci năvodărenii sunt ultimii care au ceva de câștigat din scandal. Aici, cele două televiziuni locale, cea a PSD și cea a PNL, s-au întâlnit prin plasarea camerelor de filmat în același unghi, care nu-l avantajează deloc pe democratul (sau democrat-liberalul…) Calapod.

Acum înțeleg, într-un fel, atitudinea relaxată și vag amuzată a lui Mazăre la momentul lansării CTV , atunci când toată lumea se gândea că el va fi principalul vizat de o politică editorială contrară celei a TV Neptun. Primarul știa mai bine.

A urmat Mangalia, unde opoziția locală s-a enervat subit împotriva primarului democrat Zanfir Iorguș. Așteptăm Medgidia, de asemenea cu un primar democrat, și alte puncte strategice ale județului, pe care PSD și PNL vor să le câștige sau să le recupereze, acum ambele partide dispunând de instrumente media cu maxim impact.

Ca la orice cutremur sau explozie, centrul este cel mai puțin afectat de distrugeri. Cu toate că jocurile se fac la Constanța, administrația locală din municipiu se poate împărtăși din clipe de liniște, mai ales pentru că relațiile sunt atât de bine reglate la nivelul consiliului local municipal și consiliului județean, rezultând o ambianță plăcută și cordială, din care toată lumea are de câștigat…

Nu cred că alianța PNL - PSD funcționează pe baza unei înțelegeri clare, statuate, ci este numai rezultatul unor interese comune, înțelese ca atare de ambele părți și ajutate prin acțiuni concertate fără ajutorul vreunui dirijor, ci doar prin intuiția pe care persoanele în cauză au căpătat-o din îndelunga practică a politicii de tip balcanic.

Nu știu cum va recepta publicul, însă, aceste atât de evidente mișmașuri transpartinice și decepția pe care noua televiziune o furnizează. În locul entuziasmului inițial, stârnit de perspectiva de a auzi două voci distincte, ne găsim în fața unui duet armonios, și parcă nu de asta aveam nevoie.