Pumnul și banul

În urma violenței fotbalistului Ganea asupra adversarului și apoi asupra tușierului din meciul Poli Știința Timișoara - Rapid, se impune să concluzionezi că omul (?) a acționat în totală concordanță cu ceea ce se întâmplă în fotbalul românesc, cu agresivitatea câtorva patroni și antrenori, cu dorința lor abia reprimată de a da cu pumnul.

Gigi Becali trebuie că s-a simțit, în fine, răzbunat, atunci când mâna lui Ganea a strâns beregățile sărmanului arbitru. Toate zbieretele și insultele lui Gigi, dar și manifestările la limita agresiunii fizice ale lui Hagi și-au găsit finalizarea. Normal că patronul Stelei l-a proclamat erou pe dementul fotbalist, data viitoare când va simți că un arbitru fluieră sau ridică steagul în neconcordanță cu interesele sale, poate că va coborî pe teren și va face cu mâna lui ce și-a dorit de multă vreme, dar s-a abținut. Deși, probabil, crede că nu va mai fi nevoie, gestul "sacrificial" al lui Ganea băgând frica, zice el, în oasele tuturor arbitrilor români, care nu-și vor mai permite să vadă că un jucător lovește cu pumnul.

În situații de joc dintre cele mai firești, la greșeli chiar dintre cele mai oneste ale arbitrilor, patroni și/sau antrenori sar în tavan acuzând conspirații oculte și interese necurate. Le calificăm ca reacții necontrolate și ne întrebăm de ce niște oameni care, aparent, au discernământ reușesc să se coboare atât de jos. Dar contextul în care noi, oamenii obișnuiți, ne mișcăm nu ne oferă condiții pentru a conștientiza, cu adevărat, dimensiunea sumelor puse în joc, sume care ar putea să isterizeze pe oricine.

Nu se mai știe care dintre greșeli sunt cu adevărat greșeli, pentru că banii vehiculați ar corupe orice arbitru, mai ales în România, unde totul este de vânzare. Când un jucător este plătit cu sute de mii de euro pentru un efort considerabil,

ce-i drept (dar incomparabil cu cel al unui miner, de exemplu), când o echipă de fotbal bine condusă prin competițiile europene poate aduce zeci de milioane de euro, ne gândim că arbitrii pot fi influențați cu sume proporționale pentru atingerea obiectivului materializat în multe teancuri de bancnote. Și e normal ca ochiul dracului să clipească pervers chiar către oameni cu frica lui Dumnezeu, cum se dă Gigi, și să provoace conflicte violente. Numai dacă facem o comparație cu marele premiu al loteriei, care a ținut în priză o țară întreagă, vreme de două săptămâni, în condițiile în care șansele de a câștiga erau infime…

Chiar și agresivitatea suporterilor - pe stadioane sau pe blogurile sportive - este stârnită, transmisă și întreținută de patimile celor implicați în fotbal, iar gestul lui Ganea va aprinde și mai mult spiritele.

Lipsa unei reacții drastice a conducătorilor Ligii - condiționați, și ei, de legăturile strânse din breaslă - va duce la manifestări din ce în ce mai agresive, poate până la vărsare de sânge. În mod normal, fotbalistul de la Poli Timișoara nu ar mai trebui să joace vreodată fotbal. Poate numai așa patronii, antrenorii, jucătorii și microbiștii ar recepționa un semnal clar de luptă împotriva violenței.

În urma violenței fotbalistului Ganea asupra adversarului și apoi asupra tușierului din meciul Poli Știința Timișoara - Rapid, se impune să concluzionezi că omul (?) a acționat în totală concordanță cu ceea ce se întâmplă în fotbalul românesc, cu agresivitatea câtorva patroni și antrenori, cu dorința lor abia reprimată de a da cu pumnul.

Gigi Becali trebuie că s-a simțit, în fine, răzbunat, atunci când mâna lui Ganea a strâns beregățile sărmanului arbitru. Toate zbieretele și insultele lui Gigi, dar și manifestările la limita agresiunii fizice ale lui Hagi și-au găsit finalizarea. Normal că patronul Stelei l-a proclamat erou pe dementul fotbalist, data viitoare când va simți că un arbitru fluieră sau ridică steagul în neconcordanță cu interesele sale, poate că va coborî pe teren și va face cu mâna lui ce și-a dorit de multă vreme, dar s-a abținut. Deși, probabil, crede că nu va mai fi nevoie, gestul "sacrificial" al lui Ganea băgând frica, zice el, în oasele tuturor arbitrilor români, care nu-și vor mai permite să vadă că un jucător lovește cu pumnul.

În situații de joc dintre cele mai firești, la greșeli chiar dintre cele mai oneste ale arbitrilor, patroni și/sau antrenori sar în tavan acuzând conspirații oculte și interese necurate. Le calificăm ca reacții necontrolate și ne întrebăm de ce niște oameni care, aparent, au discernământ reușesc să se coboare atât de jos. Dar contextul în care noi, oamenii obișnuiți, ne mișcăm nu ne oferă condiții pentru a conștientiza, cu adevărat, dimensiunea sumelor puse în joc, sume care ar putea să isterizeze pe oricine.

Nu se mai știe care dintre greșeli sunt cu adevărat greșeli, pentru că banii vehiculați ar corupe orice arbitru, mai ales în România, unde totul este de vânzare. Când un jucător este plătit cu sute de mii de euro pentru un efort considerabil,

ce-i drept (dar incomparabil cu cel al unui miner, de exemplu), când o echipă de fotbal bine condusă prin competițiile europene poate aduce zeci de milioane de euro, ne gândim că arbitrii pot fi influențați cu sume proporționale pentru atingerea obiectivului materializat în multe teancuri de bancnote. Și e normal ca ochiul dracului să clipească pervers chiar către oameni cu frica lui Dumnezeu, cum se dă Gigi, și să provoace conflicte violente. Numai dacă facem o comparație cu marele premiu al loteriei, care a ținut în priză o țară întreagă, vreme de două săptămâni, în condițiile în care șansele de a câștiga erau infime…

Chiar și agresivitatea suporterilor - pe stadioane sau pe blogurile sportive - este stârnită, transmisă și întreținută de patimile celor implicați în fotbal, iar gestul lui Ganea va aprinde și mai mult spiritele.

Lipsa unei reacții drastice a conducătorilor Ligii - condiționați, și ei, de legăturile strânse din breaslă - va duce la manifestări din ce în ce mai agresive, poate până la vărsare de sânge. În mod normal, fotbalistul de la Poli Timișoara nu ar mai trebui să joace vreodată fotbal. Poate numai așa patronii, antrenorii, jucătorii și microbiștii ar recepționa un semnal clar de luptă împotriva violenței.