Republică semi-baronială

Înalți boieri dumneavoastră, umilul popor vă așterne la picioare toate cele ce ați visat de atâția ani prin târgurile și moșiile dumneavoastră, departe de capitala bietei țărișoare, unde se fac și se desfac toate. Din județele voastre, v-a chemat la funcții, ministere și guverne, doar, doar îndestularea dumneavoastră o aduce mai apoi și țării, după atâta amar de vreme, ceva liniște și normalitate.
Luați țara, împărțiți-o ca pe moșia bunilor voștri, îngropați-vă crimele și fărădelegile, ridicați țepe pentru dușmanii din și din afara partidelor voastre, pârjoliți satele, fântânile și recoltele celor ce nu v-au votat, surghiuniți-i pe cei ce nu v-au sponsorizat campaniile.
La 150 de ani de când domnitorul Alexandru Ioan Cuza făcea unirea celor două principate, luând puterea țării din mâinile boierilor uneltitori la Înalta Poartă, România reinstaurează puterea baronilor vremii ca guvernare și politică de stat. Cele mai înalte funcții în stat sunt împărțite nu după competențe, moralitate, onoare – așa cum ar trebui, ci după principii demne doar de cel mai jegos iarmaroc din fundul țării. Mai rău ca la piață. Ăla care țipă mai bine, care are gașca mai tare și mai mare obține pentru el și oamenii săi privilegii și funcții mai multe. Vă mai amintiți de descinderile lui Dragnea, Oprișan, Mazăre și Constantinescu la București, prin birourile lui Geoană, după alegeri? Foloseau presiunea ca principal argument pentru a-și pune oameni în poziții cheie în viitoarea guvernare, care să le servească intereselor lor. Și au reușit. Astfel, puterea lor a crescut considerabil nu doar în formațiunea social-democrată ci mai ales în sferele guvernării. S-a ajuns la performanța de a se vorbi pe față, în toate mediile societății civile și politice, despre grupuri de baroni în cadrul Guvernului. Și nu cred că este normal. Mai ales că mulți dintre ei, dacă nu toți, au mari probleme cu justiția, au dosare penale grele, sunt cercetați pentru corupție cu prejudicii aduse statului de sute de milioane de euro. Nu cred că într-un stat normal acestor persoane li s-ar fi permis să aibă de spus vreun cuvânt în alcătuirea guvernului, în desemnarea miniștrilor și secretarilor de stat.
Îmi amintesc că un pesedist de marcă, Vasile Dâncu, spunea, acum câteva luni, că atunci când se gândește că fiul și fiica ar putea trăi într-o Românie în care Dragnea, Oprișan și Constantinescu se visează miniștri, îi vin în minte două lucruri: emigrația sau haiducia. Iată că temerile lui Dâncu s-au adeverit. Dragnea a fost uns șef la Ministerul de Interne, Oprișan și Constantinescu, chiar dacă nu au ajuns miniștri, și-au plasat oameni de încredere în Guvern. Așa că fostul lider pesedist ar trebui să ia în serios cele două variante.
Așadar, înalți boieri dumneavoastră, ne aplecăm în fața măriilor voastre și ne prefacem că trăim într-o Românie feudală fericită, așteptând în tăcere și cu speranță nașterea unui Alexandru Lăpușneanul la următorul scrutin.