Concurs Românii verzi

Ferească sfântu’ să scrii la ziar că nu mai ai încredere în România de azi! Ești beștelit pe toate părțile, ți se dă și sus și jos, ești poreclit în fel și chip, trimis înapoi în gaura din care te-ai târât pe această lume, ești sfătuit părintește să mergi să citești dracului niște istorici. Autorii respectivelor vorbe de dulce? Românii verzi. Aici a fost Caragiale genial: a citit până în străfundul moștenirii genetice a acestei nații fără să aibă la dispoziție vreun microscop superperformant, ci doar bipedele de la Capșa.
Nu mă dau vreun Sabin Gherman, nu m-am săturat de România, cu toate că, anterior, ca urmare a unor opinii similare publicate tot în acest spațiu, mi-am luat porția de sudalme ca "trădător de neam și țară". Dar nu înțeleg cum de libertatea de exprimare - de care, da, stimați cititori, beneficiază chiar și mai noua noastră colegă Ada Codău (nu Codiță, nu Codoașă, așa-i, "vasile"?) – poate fi atât de prost înțeleasă. Ieri, Ada a îndrăznit să rostească un adevăr precum "(țara) are un gust tâmpit pentru derizoriu, pentru circ și pentru scandal". Imediat, românii verzi au etichetat-o de pițifelnică. Cică a denigrat poporul român. Aidoma lui Cărtărescu.
Permiteți-mi să râd descreierat. Adică mizeriile lui Diaconescu fac cel mai tare rating posibil, țiganii împuțiți și găozarii sunt la ordinea zilei, Cioacă are fan club condus de Simona-Sensual, maneliștii trag duble după duble la Operă, tabloidele pline de jeg și fițe sunt cele mai citite ziare, iar cei care spun că poporul iubește scandalul sunt pițifelnici, nu sunt patrioți! Francezii nu ezită în a face mișto de trecutul lor, asta îi face mai puțin patrioți?
Suntem trimiși să ne informăm de la Iorga și Xenopol, dar lumea uită exact de nenea Iancu și românii lui verzi. Mai țineți minte? "Un neam nu trebuie să-și piardă vremea a se gândi cum să-și îndrepteze defectele și cum să-și cultive calitățile; el are altceva mai profitabil de făcut: să le numere defectele și să le ponigrească sau d-a dreptul să le tăgăduiască altora calitățile".
Neamul românesc are defecte, mai multe sau mai puține. Suntem conștienți, cred, cu toții, de ele, dar ce-ar fi să nu încercăm să le mai ascundem după cireș­? Îmi iubesc patria, vibrez la imn, dar nu trebuie să fac paradă pentru a fi un bun patriot. Mai important este să ne vedem bârnele din ochi și să încercăm să ni le scoatem decât să ne înjurăm unul pe altul că nu suntem destul de atașați de neam și țară.