Să le fie campania ușoară…

Nu mai rețin exact cine a spus-o, dar a spus-o bine: "We are what we pretend to be, so we must be careful what we pretend to be". Cu alte cuvinte, ești ceea ce vrei să pari, așa că ai grijă la ceea ce pretinzi că ești…
Probabil că singura calomnie din discursurile candidaților la alegerile parlamentare din acest an este viitorul. Acel viitor care în "prelegerile" lor apare creionat într-o totală discordanță cu prezentul. Oamenii ăștia, mulți dintre ei nesimțiți și bezmetici, dau semne de boală. O boală care, după toate indiciile, are un pronunțat caracter epidemic. Ea se manifestă intens prin tonul mesianic al siguranței cu care afirmă că ei sunt cei mai buni și că, prin urmare, vor câștiga mandatul de senator sau deputat. Boala merge mai departe și, ignorând complet acel greieraș Jiminy care le șoptește de pe umăr "nu minți în halul în care o faci și nu mai spune doar ceea ce electoratului îi place să audă", politrucii și tentativele de "vedete" autohtone, "racolate" de mai marii partidelor, își revarsă interesul și mila față de muritorii de foame sub formă de pomeni, botezuri și vizite în cămine de orfani și de bătrâni, acolo unde speranța intră fix odată la patru ani. Și mi-e scârbă de gesturile astea false, în aceeași măsură în care mi-e milă de cei care, fără voia lor, devin subiecte cu miză electorală.
În campania asta se poartă credința, chipul umil și strângerile de mână ipocrite.
Curiozitatea discriminatorie față de oamenii din colegiul pe care can-didează ca și, de altfel, defilările prin "bisericile neamului" îmi confirmă, încă o dată, bănuielile: dornici de un (nou) mandat de parlamentar, candi-dații se leapădă de ceea ce sunt de fapt și devin samariteni într-un scenariu strident, în care proiectele cu fundament real se pierd printre iluzii scoase ca iepurașii albi din jobenul de magician. Și am așa un sentiment confuz, de nedumerire și un oarecare dispreț pentru cei care vor să pară altceva decât ceea ce sunt de fapt. Ar fi, fără îndoială, mai câștigați dacă s-ar aprecia pe ei așa cum sunt: departe de politicianul ideal, la fel de expuși greșelilor, dar la fel de perfectibili ca și semenii lor.
Atunci când nu sunt calmi și milos-tivi, "oameni din popor" și dispuși oricând să te oprească pe stradă să te întrebe "Spune-mi, ce problemă ai?! Te ajut, numai să-mi spui", can-didații se instalează în studiouri de televiziune, acolo unde, la "circ show-ul zilei", se încăpățânează să nu-și lichideze balcanismul. Fără amabilități, fără surâsuri prefăcute și fără să acorde adversarilor politici dreptul la diferențe, figuranții din filmul parlamentarelor 2008 devin interlocutori necivilizați, cu tendințe de țigăneli la ore de maximă audiență. Interogația dezordonată, replicile "tăioase", "cu nerv" (care trădează, de fapt, moartea clinică a unui dialog de bun simț) ca și, de altfel, refugiul ăsta maladiv în emisiuni mediocre nu fac decât să încurajeze votul impulsiv, sentimental și, de multe ori, în necunoștință de cauză.
Pe cine să votezi: pe circarul din meciul neamical de aseară care, la invitația moderatorului care-și critică invitatul mai abitir decât adversarul acestuia, transformă studioul TV într-o țiganiadă penibilă, sau pe "cucernicul" dezinteresat care creștinează doi copii orfani de al căror nume nu are habar?! Și, până la urmă, cine naibii sunt ăștia de vin acum, cu o încântare infantilă, ca să promită nu doar "marea cu sarea", ci și pe aia cu zahăr?!
Oferta candidaților la parlamen-tare este, în unele cazuri, utopică. Nu neapărat nerealistă. Dar, atâta vreme cât vor oscila între zvârcolirea derizorie a unei confruntări în care fairplay-ul lipsește cu desăvârșire și pomenirea fără rost și fără jenă a tuturor sfinților, nu pot să le urez decât… fie-le campania ușoară.