Satisfacții europarlamentare

Una peste alta, europarlamentarele astea mi-au adus mari satisfacții. Cu toată reticența pe care am avut-o și înainte, și în timp, și după ce mi-am exprimat votul, până la urmă lucrurile s-au așezat, cu o excepție, așa cum le-aș fi dorit. Ceea ce îmi întărește încrederea în mecanismul democratic. Ca mine sper să fie mulți, iar alegerile de anul viitor să beneficieze de mult mai multe opinii concretizate prin ștampilă, ceea ce va contura mai bine viitorul politic al României.

Singurele chestii care nu-mi convin sunt succesul și accesul maghiarilor Tokes și Frunda în Parlamentul European, personaje care au insultat sentimentele naționale ale românilor în repetate rânduri și care ne vor face mari probleme în UE, atât de multe câte vor putea să ne facă, acesta fiind, pare-se, scopul lor în viață.

Cele bune sunt, în primul rând, căderea PRM-ului și PNG-ului, care contrazic concluziile pripite ce ar putea fi trase în privința înțelepciunii electoratului, numai din audiențele OTV sau ale emisiunilor care îl au pe Gigi invitat special. Românul își pierde vremea ascultând prostiile "tribunilor", dar se vede că, de fapt, nu-i ia în serios. "Ne uităm ca să vedem până unde ajung și ca să ne distrăm" - este o frază pe care am auzit-o de multe ori, nu m-a convins, dar iată că este, de fapt, purul adevăr. Cât despre menținerea PC în penibilul procent de 2,93 nu-l mai uimește, cred, nici pe Dan Voiculescu însuși. Iar învierea PNȚCD din morți ar fi la fel de surprinzătoare ca orice altă înviere pentru pragmaticii secolului XXI…

Ridicarea PLD peste pragul de admitere în PE este o răsplată meritată pentru efortul din campanie, fiind singurul partid care și-a luat în serios misiunea de a informa și a atrage electoratul de partea sa. Dacă își va urma traiectoria ascendentă, partidul lui Stolojan și al Ralucăi Turcan se va constitui într-o a doua familie pentru Băsescu, după divorțul de PD (de remarcat înțelepciunea președintelui de a-și construi o alternativă). Victoria PLD asupra PNL în municipiul Constanța mi-a dat încă o satisfacție, seriozitatea lui Pupi (Iustian) prevalând asupra ironiilor lui Puiu (Hașotti).

Cât despre PSD, e normal să se mențină la un nivel considerabil, să credem că se va duce de tot este o iluzie, căci partidul de stânga va atrage mereu "clasa muncitoare". Perspectiva unui congres extraordinar este îmbucurătoare, mă gân-desc că va continua lupta fratricidă și că, încet-încet, baronii anacronici se vor "ucide" unii pe alții, lăsând culoar pentru socialiști adevărați, aparținând altei generații, cu date de caracter și de formare care permit iluzia bunelor intenții, spre exemplu pentru unul ca Ponta.

Am avut o mare mulțumire pentru semieșecul înregistrat la democrați, care se vedeau pe cai mari, ceea ce a și determinat culcarea pe o ureche, după modelul patentat "dormi liniștit, Băsescu lucrează pentru tine"… La rândul lui, Băsescu s-a bazat prea mult pe niște parteneri de drum care nu-i ajung nici până la degetul mic, ca viziune politică. Că s-a dus în Modrogan, după aflarea rezultatelor, și le-a zis să se dea jos din vagoane? Nu-l bănuiesc pe președinte de atâta metaforică eleganță în exprimare. Nici nu vreau să ghicesc ce-o fi fost la gura lui, dar orice a zis a fost pe deplin meritat de tripleta Boc - Blaga - Videanu. De fapt, ar fi trebuit să audă si ceilalți democrați care țin lumânarea la partida Băsescu vs Tăriceanu, sperând că nimeni nu va observa că nu fac nimic altceva.

Iar sancțiunea pe care însuși Băsescu a primit-o este binevenită pentru unul care a căzut în cel mai banal păcat, păcatul îngâmfării. Prea începuse a se crede cel mai iubit fiu al poporului, unul care doar deschide brațele în formă de cruce și deșteaptă în mințile oamenilor imaginea martirului și dorința de a-l salva, prin vot, de răutățile pe care o sumă de personaje negative (poate 322, poate mai multe) le pun la cale doar împotriva lui, Bunului. După atâția ani de dictatură, nu mai înghițim bărbați providențiali, mai ales când au cârlig la blonde cu tupeu și la apartamente moca de la stat.

Deci, una peste alta, am speranțe că România merge spre bine. Țara asta are un instinct de conservare ce ține piept tuturor tâmpiților și ticăloșilor care populează par-tidele și instituțiile statului.