Scrisoare de la Moș Crăciun

"Dragă Ada,

Îți scriu după atâția ani pentru că m-am hotărât în sfârșit să nu te mai las să crezi că lumea se poate schimba. Nu, nu te uita pe plic, nu este o glumă proastă! Pe plic este chiar adresa mea, sediul central din Laponia. Să nu te gândești că-ți scrie vreun Crăciunel paraplegic sau una dintre Crăciunițele alea nașpete, îmbrăcate în rochițe de proastă calitate, tivite cu blăniță artificială. Nici vorbă! Sunt eu, the real Santa Clous!

Să știi că e posibil să suferi pentru ce o să-ți spun. Însă e necesar să afli adevărul tocmai pentru că niște tâmpiți au considerat că e mai bine, vezi Doamne, să le spună copiilor că eu, de fapt, nu exist. Ca și cum n-ar fi lumea asta destul de nebună, ca și cum în 2001 n-ar fi avut loc atacul terorist asupra Turnurilor Gemene din New York, ca și când populația din Africa sau, în general, din țările subdezvoltate n-ar muri de foame într-o resemnare cutremurătoare. În același ton, ca și când Osama ben Laden n-ar exista, planeta n-ar trece prin procesul de încălzire globală, leacul la toate bolile ar fi fost descoperit. Dragă Ada, copiii trebuie crescuți în spiritul celor mai constructive valori, chiar dacă, e drept, nu sunt toate argumentabile. Dar dacă stau să mă gândesc, cine are explicații pentru toate lucrurile din lume?! Nebunii, țăcăniții, securiștii și mincinoșii. Aaa!!! Și, bineînțeles, deputații, parlamentarii, penibilii miniștri de Externe, prezentatoarele de știri care se suie cu totul pe pupitrul din studio.

Trecând acum la lucruri mai serioase și, desigur, mai importante, trebuie să-ți spun că nu, evreii n-au avut nicio vină, Mihail Sebastian a suferit enorm din cauza mișcării antisemite, iar dragostea nu durează, așa cum spune titlul romanului lui Beigbeder, doar trei ani.

Știu că e posibil să nu înțelegi și, cu atât mai puțin să aprobi, oribila obscenitate a modului de viață a acelor amărâți demnitari care nu vor, domnule, să stea cu mamița. Și pân’ la urmă chiar așa: de ce să stea, dacă pot încasa conștiincios sume nesimțit de mari pentru o cămăruță modestă? Că doar n-o să locuiască în stradă, cu muritorii de foame, care adorm calzi și se trezesc reci sau nu se mai trezesc deloc. În fine, fata moșului, constat că în scrisoarea asta, care e, cred, cea mai sinceră din câte am scris vreodată, nu sunt eu tocmai în concordanță cu bucuria asta forțată de sărbători, cu goana turbată după cumpărături, de parc-am fi în pragul colapsului. Cumpără țăranii ăștia ca și când de mâine magazinele ar da faliment…

Îți spun din nou, dragă Ada…Să nu lași magia mea să piară. Să nu lași oamenii din publicitate să mă mai coloreze în albastru, în mov, în verde. Să nu-i lași să mă mai pună pe ambalaje care chiar n-au nicio legătură cu tot ce însemn eu. Și nici să nu te uiți la toate emisiunile stupide de la televizor în care invitații și moderatorii se fac că vorbesc despre Crăciun, dar în realitate despre orice altceva în afară de el. Și, ca să nu uit, anul ăsta poate, poate, nu o să mai difuzeze nostalgicii din televiziune pentru a suta mia oară "Singur acasă 100", "Mesaj pentru tine", "Nopți albe în Seattle", concertele de acum patru ani de la Royal Albert Hall și toate expiratele cu atmosferă crăciunească.

Să lași copiii și oamenii mari să creadă în Moș Crăciun, pentru că sunt bucuria fiecărui an, magia lui decembrie, lumina din fiecare suflet. Cling, cling, cling! Cu drag, Moș Crăciun".