Și marmota PSD învelește demnitatea în staniol

Din nou. Iarăși. Pe locuri, fiți gata… zbang!!! Patriotarzii care ies în față cu textul "pentru țărișoară" sunt, zilele astea, la mare, dar mare… audiență. Nu, nu la mare căutare, ci audiență. Și aș adăuga aici un "din păcate". Sau, poate, "din nefericire"… Și asta pentru că, date fiind constrângerile cronologice, fiindcă de alegerile pentru Parlamentul European nu ne mai despart decât vreo trei săptămâni, candidații au îmbrățișat, într-un elan grețos, gloria de conjunctură. Și, ca și cum asta nu era de ajuns, membri ai societății civile, așa cum e Corina Dănilă, mai nou pesedistă, s-au gândit că n-ar fi rău să scoată muritorii de foame și neștiutori de vot din mizerie și ignoranță. Iar pentru asta s-au înscris pe listele de partid. Totul, cum altfel?!, dintr-o nemărginită stimă față de electorat și milă față de țărișoară… Și din dorința, desigur, de a ne da un impuls înainte de alegeri. Bleah…

Am auzit, cu ocazia lansării din 8 mai a candidaților PSD la europarla-mentare, declarații de genul "Geoană e acel președinte care poate să ne învețe demnitatea de a fi români". De parcă noi eram chinezi, patagonezi, somalezi… Ce să-ți zic! Fix odată la patru ani, ne trezim ca fata mare la măritiș că ne-am pierdut… demnitatea. Că, de altfel, trăim noi foarte bine și fără ea, ce atâtea sentimentalisme ieftine, nu?!

Așa că hai să întreținem iluzoriu materia infectă a politicii neaoșe și implicit, jocul imposturii unor actori prin definiție abjecți. Când și cum ne-am pierdut ceea ce căutăm acum e neesențial, la fel cum, de altfel, pare să fie lipsit de importanță și faptul că scrutinul din 7 iunie NU este pentru alegerea președintelui, ci pentru Parlamentul European. Dar cum nu îi suspectez pe candidați de lipsa capacității de a disocia lucrurile între ele, aranjându-le alandala pe aceeași scară de valori, mă bazez, prin urmare, pe inconfundabila lor parșivenie și, de asemenea, pe o mână de clipe fecunde, inspirate: cum dracu’ să-i mai fraierim p-ăștia?! OK, facem lobby pentru candidatul la președinție, ce dacă alegerile astea sunt pentru PE…

Fatalmente, concluzia e aceeași: pesediștii rămân, de departe, comuniștii mascați ai României lui 2009 (da, domne, eu nu cred că formula asta e, în esență, social-democrație), lucru lesne de constatat cu fiecare "spici". Mă impresionează până la lacrimi dorința lor de a schimba climatul societății, de a ne scoate pe noi, bezmetici într-o lume cretină, falsă, eminamente ticăloasă, din bezna în care-am intrat în urma demnității pierdute. Hai sictir cu spectacolul vostru grotesc, cu nesimțirea afișată fără pudoare, cu mesajele voastre expirate (între noi fie vorba, mai toate mesajele parti-delor sunt cam la limita termenului de valabilitate), cu preocuparea manifestată calendaristic din scrutin în scrutin…

Nu am asistat la o selecție drastică a candidaților și a mesajelor și poate de aici decurg și cele mai abjecte ipostaze în care-i vedem pe cei care se bat cu pumnii-n carnetul de membru și-n cozorocul de la șepcuța cu sigla partidului că vor și pot să înțeleagă politicile europene. În buna tradiție a autocriticii noastre ipocrite, îi adulăm așa cum sunt: mediocri, cu totul pe lângă obiectivul campaniei, dar foto- și telegenici. Frumușei, cu cearcăne, infailibili imbecili, buni samariteni care ne aduc înapoi inocența pierdută. Și mai ales demnitatea. Îhi… Și marmota învelea ciocolata în staniol. Pardon, în discursuri social-democrate, cu iz de comunism mucegăit.