Sistemul sanitar - o chestie de bun simț

Așa cum am mai spus, recentul meu contact cu sistemul sanitar românesc nu a avut darul să mă lase mai bolnav decât atunci când intrasem în spital, cum, din nefericire, li se întâmplă tot mai des pacienților români. Am avut șansa să nimeresc într-o secție spitalicească făcută lună, bec, farmacie, de două ori pe zi, cum vreți să-i spuneți, organizată exemplar. Evident, nu e deloc o plăcere să ajungi pe mâna medicilor, indiferent cât de pricepuți ar fi ei, oricâte diplome le-ar spânzura pe pereții cabinetelor. Dar atunci când acei medici se iau în serios, pe ei înșiși, pe cei din subordine și meseria în sine, nu ai cum să nu te feliciți că ai ales să ocolești monstruozitatea de spital județean constănțean, de pildă.

Să nu cădem în păcatul de a crede că doar în România se întâmplă să te îmbolnăvești și mai rău odată ajuns pe patul de spital. Dimpotrivă. În Statele Unite, studiile arată că, anual, infecțiile intraspitalicești cauzează sau contribuie la circa 99.000 decese! Așa că americanii cheltuiesc între 4,5 și 11 miliarde dolari pe an pentru a-și trata aproape cele două milioane de pacienți infectați în spitalele dintre Atlantic și Pacific.

Problema nu este de ce se întâmplă. Pentru că, vedeți, se întâmplă și la case mult mai mari. Problema este de ce, chiar în România, într-un loc este posibil să încerci măcar să freci pereții saloanelor, iar în altul (în cele mai multe, de altfel) să nu catadicsești nici măcar să te speli pe mâini când te duci să-i schimbi bandajul prăpăditului ăla operat de apendicită.

Tot schepsisul e în atitudine. Medicii șefi de secții care au înțeles demult că nu se pot aștepta la nimic bun de la incompetenții din minister au luat problema în propriile mâini, convingându-și colegii că este mai sănătos să te speli pe mâini și să aerisești calumea saloanele și blocurile operatorii decât să fii huiduit și porcăit de un cortegiu funerar.

Pe de altă parte, puturoșii - indiferent că se numesc medici primari sau infirmiere - care nu concep să-și deretice măcar propria ogradă fără un ordin scris și parafat pe toate părțile emanând de la organele superioare, aceia trebuie blamați. Până la urmă, curățenia e mama sănătății. Dacă ești sărac, asta nu înseamnă că trebuie să fii și împuțit și nesimțit pe deasupra, așteptând doar să-ți pice plicul de la pacient.