Sună clopoțelul... fără autorizație sanitară de funcționare

În această dimineață, când unii din voi parcurg aceste rânduri, subsemnatul stă de mână cu copilul, cu un buchet de flori "pentru doamna", așteptând începerea ultimului an de grădiniță. N-am mai dat pe la grădinița copilului din iunie, însă sper că e la fel cum am lăsat-o: cu autorizația sanitară de funcționare la zi și fără să aibă nevoie de reparații capitale.
În alte lăcașuri de învățământ, la deschiderea anului școlar, mamele își rup ciorapii fini în așchiile schelelor, tații parchează mașinile lângă grămezile de nisip, iar elevii se înghesuie în clase în care nici parchetul n-a fost pus încă. Unde e mirosul de petrosin cu care ne întâmpina pe noi fiecare 15 septembrie?...
Citesc în ediția de sâmbătă a ziarului, în pagina dedicată noului an școlar, că aproape jumătate din unitățile de învățământ constănțean nu au verde de la Sanepid, ori cum îi spune acum. Nu înțeleg cum, în fiecare an, vlăstarele norodului sunt nevoite să prindă rădăcini într-un sol atât de puțin fertil cum este cel pregătit de întâistătătorii comunităților locale: mucegai, praf, mizerie, rumeguș.
Ca de obicei, toată lumea dă din colț în colț, aruncând stârvul pisicii în curtea altuia: primarii sunt de vină, consiliile locale sunt de vină, Guvernul e de vină, pentru că freacă menta, Legislativul e de vină, că a făcut legi tâmpite, stufoase, greoaie, ininteligibile, toți președinții ...escu de după revoluție sunt egal vinovați, pentru că au promulgat acele legi tâmpite, constructorii sunt de vină, pentru că angajează zilieri bețivi, care nu se gândesc decât cum să vândă mai repede și mai bine materialele de construcție.
Mă gândesc cu groază că, la anul, pe vremea asta, voi avea toate șansele să-mi las copilul, în prima zi de școală, pe un șantier. Și că, în loc să învețe cum să construiască fraze, va fi obligat să determine câți metri pătrați din acoperișul școlii pot fi acoperiți cu un sul de vată de sticlă.

În această dimineață, când unii din voi parcurg aceste rânduri, subsemnatul stă de mână cu copilul, cu un buchet de flori "pentru doamna", așteptând începerea ultimului an de grădiniță. N-am mai dat pe la grădinița copilului din iunie, însă sper că e la fel cum am lăsat-o: cu autorizația sanitară de funcționare la zi și fără să aibă nevoie de reparații capitale.
În alte lăcașuri de învățământ, la deschiderea anului școlar, mamele își rup ciorapii fini în așchiile schelelor, tații parchează mașinile lângă grămezile de nisip, iar elevii se înghesuie în clase în care nici parchetul n-a fost pus încă. Unde e mirosul de petrosin cu care ne întâmpina pe noi fiecare 15 septembrie?...
Citesc în ediția de sâmbătă a ziarului, în pagina dedicată noului an școlar, că aproape jumătate din unitățile de învățământ constănțean nu au verde de la Sanepid, ori cum îi spune acum. Nu înțeleg cum, în fiecare an, vlăstarele norodului sunt nevoite să prindă rădăcini într-un sol atât de puțin fertil cum este cel pregătit de întâistătătorii comunităților locale: mucegai, praf, mizerie, rumeguș.
Ca de obicei, toată lumea dă din colț în colț, aruncând stârvul pisicii în curtea altuia: primarii sunt de vină, consiliile locale sunt de vină, Guvernul e de vină, pentru că freacă menta, Legislativul e de vină, că a făcut legi tâmpite, stufoase, greoaie, ininteligibile, toți președinții ...escu de după revoluție sunt egal vinovați, pentru că au promulgat acele legi tâmpite, constructorii sunt de vină, pentru că angajează zilieri bețivi, care nu se gândesc decât cum să vândă mai repede și mai bine materialele de construcție.
Mă gândesc cu groază că, la anul, pe vremea asta, voi avea toate șansele să-mi las copilul, în prima zi de școală, pe un șantier. Și că, în loc să învețe cum să construiască fraze, va fi obligat să determine câți metri pătrați din acoperișul școlii pot fi acoperiți cu un sul de vată de sticlă.