Teoria transparenței

Cică-i musai să verifici o informație din trei surse. Ei, ha… Mă faceți să râd. Indiferent de subiect, știți câte surse există, în ziua de azi? Una singură, universal valabilă și atotcuprinzătoare. Iei de bun ce scrie pe pagina lor de internet sau adresa pe care ți-o trimite instituția și gata! Dacă pui întrebări suplimentare sau dacă mai suni și pe la alții, ori ești "nedocumentat", ori ești acuzat pe față că ai ceva cu ei și nu te mulțumești cu ce ți-au spus, că vrei să dai în "x", una peste alta ești de la presa "anti-". Ce transparență?!
Și, uite așa, nu poți decât să-i scapi o înjurătură printre dinți când îți închide telefonul și să îi arunci cea mai de sictir privire pe care o ai în dotare când dai nas în nas cu "suspiciosul", aducându-ți aminte instantaneu că ultima dată când l-ai întrebat de activitatea lui la consiliul județean sau prin parlament a luat foc din senin… Oricum, data trecută ți-a răspuns monosilabic sau nu te-a mai chemat la conferința de presă. Că scrii de rău despre el…
Deci, după (lipsa de) judecată a domniilor lor, primari, consilieri locali, județeni, parlamentari, presa ar trebui să scrie numai de bine despre ei. Infractori și nelegiuiți suntem noi, ăștia care nu suntem persoane publice și a căror "imagine" poate fi "lezată" oricând și oricum, că în afară de familie nu ne pot sancționa prea mulți.
În rest… ei sunt persoane publice și ești de-a dreptul răutăcios că vrei să le strici imaginea. Ei au dat bani grei să îi facă pe oameni să îi voteze. Au investit unii, zic ei, și suflet în munca de a se impune în comunitate și vii tu, un pârlit de ziarist, care cică trăiești pe spinarea lor (la drept vorbind, nu știu cine din banii cui trăiește!) să îi întrebi, acum, de ce nu au organizat licitație pentru nu știu ce lucrare sau de ce nu și-au depus declarațiile de avere (ce dacă legea cere acest lucru, legea nu e pentru ei). Te apucă să îi mai întrebi de afacerile la comun, indiferent de culoarea politică, și altele… Ce, dracu’, de transparență vrei de la ei?!
De ce ar trebui să știe cetățeanul ce "mangle", spun unii, "mânării", în interpretarea altora, se fac pentru ca localitatea să fie luminată noaptea, copiii să aibă lemne de foc la școală (cumpărate la preț dublu!) sau de ce câștigă licitațiile numai firmele care au ceva în comun cu ei…
Nu e de ajuns că ei dau palmieri și samba, pui și ulei, drumuri pietruite (că pentru a le asfalta trebuie să îi mai alegi un mandat) sau cluburi (a)politice? Chiar e prea mult față de ceea ce eram obișnuiți să primim până în 1989.
Și, tocmai pentru că sunt unii care cad pe spate la aceste "realizări" ale lor care, de altfel, sunt ceva normal pentru o societate civilizată (nu modernă!), ei profită și ne scot tuturor ochii cu ele.
Iar, atunci când le aduci aminte de transparență, nu poți decât să ți-o furi lejer, pe românește, și să se uite chiorâș la tine, pe motiv că ești… "anti-".

Cică-i musai să verifici o informație din trei surse. Ei, ha… Mă faceți să râd. Indiferent de subiect, știți câte surse există, în ziua de azi? Una singură, universal valabilă și atotcuprinzătoare. Iei de bun ce scrie pe pagina lor de internet sau adresa pe care ți-o trimite instituția și gata! Dacă pui întrebări suplimentare sau dacă mai suni și pe la alții, ori ești "nedocumentat", ori ești acuzat pe față că ai ceva cu ei și nu te mulțumești cu ce ți-au spus, că vrei să dai în "x", una peste alta ești de la presa "anti-". Ce transparență?!
Și, uite așa, nu poți decât să-i scapi o înjurătură printre dinți când îți închide telefonul și să îi arunci cea mai de sictir privire pe care o ai în dotare când dai nas în nas cu "suspiciosul", aducându-ți aminte instantaneu că ultima dată când l-ai întrebat de activitatea lui la consiliul județean sau prin parlament a luat foc din senin… Oricum, data trecută ți-a răspuns monosilabic sau nu te-a mai chemat la conferința de presă. Că scrii de rău despre el…
Deci, după (lipsa de) judecată a domniilor lor, primari, consilieri locali, județeni, parlamentari, presa ar trebui să scrie numai de bine despre ei. Infractori și nelegiuiți suntem noi, ăștia care nu suntem persoane publice și a căror "imagine" poate fi "lezată" oricând și oricum, că în afară de familie nu ne pot sancționa prea mulți.
În rest… ei sunt persoane publice și ești de-a dreptul răutăcios că vrei să le strici imaginea. Ei au dat bani grei să îi facă pe oameni să îi voteze. Au investit unii, zic ei, și suflet în munca de a se impune în comunitate și vii tu, un pârlit de ziarist, care cică trăiești pe spinarea lor (la drept vorbind, nu știu cine din banii cui trăiește!) să îi întrebi, acum, de ce nu au organizat licitație pentru nu știu ce lucrare sau de ce nu și-au depus declarațiile de avere (ce dacă legea cere acest lucru, legea nu e pentru ei). Te apucă să îi mai întrebi de afacerile la comun, indiferent de culoarea politică, și altele… Ce, dracu’, de transparență vrei de la ei?!
De ce ar trebui să știe cetățeanul ce "mangle", spun unii, "mânării", în interpretarea altora, se fac pentru ca localitatea să fie luminată noaptea, copiii să aibă lemne de foc la școală (cumpărate la preț dublu!) sau de ce câștigă licitațiile numai firmele care au ceva în comun cu ei…
Nu e de ajuns că ei dau palmieri și samba, pui și ulei, drumuri pietruite (că pentru a le asfalta trebuie să îi mai alegi un mandat) sau cluburi (a)politice? Chiar e prea mult față de ceea ce eram obișnuiți să primim până în 1989.
Și, tocmai pentru că sunt unii care cad pe spate la aceste "realizări" ale lor care, de altfel, sunt ceva normal pentru o societate civilizată (nu modernă!), ei profită și ne scot tuturor ochii cu ele.
Iar, atunci când le aduci aminte de transparență, nu poți decât să ți-o furi lejer, pe românește, și să se uite chiorâș la tine, pe motiv că ești… "anti-".