Un suporter iresponsabil, o brichetă transformată în corp delict și un arbitru plângăcios sunt pe punctul de a decide numele echipei ce va reprezenta România în Liga Campionilor. Derby-ul Rapid - Steaua, încheiat brutal, după ce Sandu Deaconu a fost lovit în cap cu o brichetă, a lăsat un gust amar. În premieră în fotbalul românesc, soarta unui joc esențial în lupta pentru milioanele Ligii și chiar a titlului se stabilește - ce aberație! - nu pe teren, ci în afara sa. Contează mai puțin dacă huliganul care a aruncat bricheta este stelist sau rapidist. El va fi identificat și pedepsit conform legii (la pușcărie cu mizerabilul!), însă fapta sa năruie efortul extraordinar depus în teren de jucători. În loc de podium, de Ligă și de bani, fotbaliștii se aleg cu scandal și depunctări. Și chiar nu meritau așa ceva.
Esența problemei este, însă, cu totul alta. În ultimii ani, violența (verbală și fizică) a căpătat dimensiuni uriașe, pornind de la războiul mediatic al patronilor și ajungând la bătăile din tribune și faulturile criminale din dreptunghiul verde. Ganea îl strânge de gât pe asistent, Bozovic recepționează un șurub în tâmplă, Tudor lasă fluierul și adună scaunele aruncate din tribună. De fiecare dată, jocul a mers mai departe și factorii de decizie au pus batista pe țambal.
Dar, paharul s-a umplut! O spun cu părere de rău, pentru că Rapidul demonstrase în teren că este mai bună decât Steaua, dar trebuia să vină și momentul în care cineva să spună gata. Deaconu n-a greșit când a oprit partida, iar violența, sub orice formă, trebuie să dispară de pe terenul de sport. Cazul Giulești este numai vârful de iceberg, pentru că furia inacceptabilă a golanului cu bricheta s-a amplificat proporțional cu lipsa de reacție a comisiilor. E timpul pentru măsuri dure, pentru că, de la asemenea incidente până la lovituri provocatoare de moarte - vezi tragediile din Italia -, nu mai este decât un singur pas, foarte mic. Rapidul este cel sacrificat și Țepeș trebuie reactivat pentru a avea stadioane curate.