Tragedii familiare

Copii arși de vii în case, copii morți la naștere, copii morți în urma unor operații banale, copil strivit de gardul unei grădinițe, bebeluș cu piciorul rupt în spital, fetiță băgată în spital de tatăl bețiv și agresiv, fetițe violate și lăsate gravide, copii bătuți în școli de către profesori demenți - am obosit de câte tristeți (care trec, dar lasă urme) mă încearcă auzind despre aceste fragede vieți frânte.
Toate evenimentele - relatate zilnic de presă sub forma unor fapte diverse (și cum altfel le-am putea prezenta?... dar cum le-am putea trece cu vederea?), receptate zi după zi de creiere obosite, asaltate de tot felul de probleme - nu fac decât să tocească sensibilitatea, să ne determine să ne obișnuim cu tragedii care nu au voie să ajungă familiare.
Vedem pe alte canale TV decât cele românești cum străinii se zbat ore, zile întregi ca să salveze câte o mâță din copac, câte o pasăre rănită sau câte un animăluț sălbatic bolnav. La televiziunile noastre vedem copii abuzați, uciși, lăsați să moară…
Devine astfel posibil ca niște oameni să renunțe a interveni pentru a salva doi copii dintr-o casă în flăcări pentru că un bătrân fără minte, proprietarul casei, le interzice. Mi se pare de neconceput să nu faci tot posibilul pentru a împiedica o tragedie! Cum adică nu i-a lăsat să spargă ușile? și ei ce au făcut? au întors spatele, l-au înjurat pe bătrân și s-au cărat pe la casele lor. Asta e, dacă nu vrea, nu vrea…
Păi dacă ai cu adevărat intenția să faci un bine, să salvezi o viață, nimic nu te poate opri! Să fim serioși, ce piedică poate fi un moș inconștient!?
Concluzia mea este că acei oameni au făcut și ei un gest, de formă, de politețe, cum ai face o tentativă de a ridica unei cucoane batista de pe jos, dar ai renunța pentru că ea se apleacă mai repede. Doar că aici era vorba de viețile unor copii. Au ars de vii pentru că bunicul lor a interzis vecinilor să îi salveze. Dar e un fapt divers, nu-i așa, doar se întâmplă în fiecare zi să moară copii, să fie violați, călcați cu mașinile, bătuți, lăsați să moară… Atâtea zile au avut, nu?
Nu pot să accept mentalitatea asta! "Nu femei și copii" - avea o regulă ucigașul plătit Leon din filmul cu același nume. Acum, asta cu femeile e o discriminare greu de argumentat, dar o fi rămas de prin războaie, bărbații fiind aceia puternici, echipați pentru a riposta, iar femeile - cele sensibile, incapabile să se apere. Alte vremuri…
Nu copii, însă, căci merită să li se dea șansa de a crește și a deveni oameni în toată firea.
Nu este neapărat îndemnul de a nu-i ucide - cu toate că se pune problema și așa, când bestii primitive le fac rău cu premeditare - însă trebuie să-i protejăm și să-i salvăm cu orice preț, cu eforturi nemăsurate și nelimitate, atunci când amenințări planează asupra lor. Și să pedepsim bestiile exemplar!