Tupeu

Trebuie să recunosc că, inițial, m-a impresionat gestul lui Mitrea de a-și prezenta demisia și, dacă pe mine m-a impresionat, îmi dau seama ce ravagii a făcut în sufletele oamenilor neinformați sau prin structură înclinați spre stânga.

Și zic de mine, pentru că eu una cunosc bine, după ce am trecut prin postul de director adjunct al defunctei televiziuni MTC, măcar o situație dubioasă generată de Miron Mitrea. Știu cum a reușit "minunata" strategie financiară a lui Mitrea, fost ministru al Transporturilor, să lase instituția pe butuci la sfârșitul guvernării PSD. Și mă refer la manevra prin care banii companiilor ministerului au fost sifonați către o firmă privată, ca un avantajos împrumut de la stat, folosind televiziunea constănțeană ca vehicul. Caz cercetat de Departamentul Anticorupție Constanța, dar despre care nu s-a mai auzit nimic.

Mai știu cum era privit fostul ministru, ca un fel de Dumnezeu, de către angajații televiziunii, în ciuda faptului că el s-a aflat la originea dezastrului și falimentului, "consfințite", ce-i drept, de ministrul PD Gheorghe Dobre care nu a avut nici puterea, nici bunăvoința să repare ceva.

Erau legende despre Mitrea, care venea și dădea mâna cu toți salariații din televiziunea pe care o redusese la două-trei ore de emisie pe zi, pentru a nu reprezenta vreo concurență pentru TV Neptun. Și ce dacă își făceau meseria la minima rezistență?

Salariile le luau cu vârf și-ndesat, ba erau și printre cele mai mari venituri din presă la vremea aceea. Ce dacă, după guvernarea PSD, televiziunea a fost lăsată cheală, fără aparatură și fără venituri, apoi totul s-a dus de râpă? În mintea multora dintre oameni a rămas doar faptul că sub Mitrea le-a fost bine, iar sub Dobre au rămas fără pâine.

Acesta-i Mitrea, campion la imagine și în aceste momente preelectorale. Dom’le, omul s-a dus la tribună și, cu bărbăție, frust, și-a dat demisia. Că o fi sau nu o fi vinovat - iar eu cred că este - măcar a avut curajul să-și dea jos armura și să se ducă la luptă dreaptă, făcând un gest prea rar întâlnit în România corupților. Ăsta mi-a fost primul gând, superficial (uneori mă trădează firea idealistă!), după care am cugetat mai adânc, mai pragmatic de atât.

Ori la bal, ori la spital! Cam așa cred că judecă Mitrea în momentul în care se înfățișează gol în fața DNA. Iar felul, destul de inabil, în care își susținea cacealmaua, invitat fiind într-o emisiune (o indiferență jucată cam fals sub încruntătura de dur) mă face să cred că îi este puțin teamă că adversarul va plăti și-i va da sec. Chiar dacă mai sunt doar trei luni până când va intra din nou în Parlament, chiar dacă ne putem gândi că procurorii nu se vor mișca atât de rapid încât să-l bage după gratii într-un termen atât de scurt, chiar dacă un eventual proces poate dura ani de zile, chiar dacă pavăza imunității i-a dat timpul, de care un om de rând nu dispune, să pună în regulă tot ce l-ar fi putut compromite.

Esențial este să intre din nou în Parlament, iar gestul "eroic" îi asigură un nou mandat și poate aduce și câteva procente partidului, ceea ce îi apropie funcția visată, aceea de ministru al Transporturilor. Deci, după mintea mea (cea de pe urmă!), nu bărbăție, ci strategie, nu rectitudine, ci viclenie, nu curaj, ci de-a dreptul tupeu!