Votați cu Icsulescu!

Într-un fel sau altul, fiecare partid fentează uninominalul prin promovarea agresivă a mesajelor politice de la centru și a personalităților foarte sau măcar cât de cât cunoscute publicului elector. Și cum ar putea face altfel, mă întreb…
Câtă vreme, în România, notorietatea, indiferent dacă este ea pozitivă sau negativă, îți sporește considerabil, esențial, șansa de a fi votat de popor, ce pot face necunoscuții, fie ei chiar personalități uriașe sau oameni de o incontestabilă bună credință? În campania electorală, notoriii devin și mai notorii, iar anonimii nu au cum să se impună. Oricât ar fi de valoroși, nu se pot afirma ca atare într-o lună de zile!
Cum ar putea oricine să intre în competiție cu andrelele Elenei Udrea, cu dosarele lui Mazăre la DNA, cu somnul lui Nicușor în intersecție, cu vocea lui Cristian Țopescu sau gura mare a lui Florin Călinescu, termopanele și mătușa lui Năstase, verva de sorginte sindicalistă a soțului Manuelei Mitrea, discursul robotizat al lui Stolojan, reputația de guzgan rozaliu a lui Hrebenciuc și câte și mai câte stereotipuri printre care ne învârtim de la revoluție încoace.
Majoritatea ne repugnă, ne provoacă nervi și stări care se traduc prin "nu mai vreau să aud nimic de politică și de politicieni câte zile oi avea".
Însă, nu știu prin ce mecanism pervers, indignările, lipsa de încredere față de actuala clasă politică, supărarea pe care o simțim cu toții față de persistența și creșterea corupției se evaporă toate în cabina de vot: "Ia să vedem, Popescu, Ionescu, Vasilescu, Icsulescu, hopa, ia te uită, Năstase, Adrian Năstase, am auzit numele ăsta…" Parcă și ștampila își pierde rigiditatea lemnoasă în fața unui nume cunoscut, ce bucurie, ce nesperată ocazie de a socializa cu o persoană pe care o știm de la televizor, cauciucul plin de tuș se repede spre hârtia buletinului: "faceți cunoștință: Năstase – Votat! Mi-a părut bine…"
Și iar patru ani de nervi, frustrări, de "m-am săturat de România și de corupția din România!" Doar că revolta ar trebui îndreptată, în primul rând, împotriva propriilor alegeri, că nu ne pune nimeni să-i votăm pe cei notorii, pe cei dubioși, pe cei asupra cărora planează suspiciuni. Logica elementară ar trebui să ne arate că, între un dubios și un necunoscut, șansele de face alegerea corectă sunt mai mari dacă punem ștampila pe necunoscut. Și acesta din urmă se poate dovedi dezamăgitor, dar posibilitățile ca așteptările noastre de mai bine să fie împlinite sunt mult, mult mai mari.
Notoriii au avut o șansă sau mai multe pentru a dovedi ce pot. Au reușit să-și atragă suspiciuni. Nu moare nimeni, nu e nicio tragedie dacă se dau sau îi dăm la o parte. După o vreme, poate vom afla adevărul. Vor avea răgazul pentru a-și dovedi, poate, nevinovăția. Dacă, însă, sunt murdari, îi vom lipsi de nedreapta imunitate în fața legii și ne vom scăpa de influențele lor malefice. Votați cu Icsulescu, vă rog!