Gara Constanța reprezintă una dintre cele mai importante gări din România și cea mai importantă de pe litoralul românesc al Mării Negre.
În anul 1860 s-a deschis calea ferată Cernavodă - Constanța. Singura cale ferată interoperabilă care trece prin gara Constanța este magistrala 800, București - Fetești - Medgidia - Constanța - Mangalia. Trenurile de pasageri care tranzitează această gară aparțin CFR și firmei Regio Trans. Prin această gară trec în fiecare zi aproximativ 40 de trenuri de pasageri. În perioada de sezon această gară este tranzitată de un număr mai mare de trenuri și de călători de toate rangurile. Astfel, orașul Constanța este conectat cu cele mai multe orașe din România, cum ar fi București, Mangalia, Ploiești, Buzău, Iași, Suceava, Galați dar și altele.
Prin gara Constanța nu trec trenuri de marfă. În același timp este obligatorie trecerea prin această gară pentru persoanele care doresc sa călătorească pe litoralul Mării Negre.
Gara Constanța este conectată la transportul public și privat din municipiu cu linii de autobuze și microbuze. De asemenea lângă gară se află și Autogara Sud din Constanța, potrivit Wikipedia.
La 4 octombrie 1860, compania engleză Danube Railway inaugura linia ferată Constanța Port - Cernavodă Port în lungime de 65,3 km, prima linie de cale ferată din Imperiul Otoman! Tot în anul 1860 a fost inaugurată Gara Veche Constanța, gară care a avut o viață de fix 100 de ani, până în anul 1960, an în care s-a deschis Gara actuală.
Gara Veche era amplasată exact pe locul actualului sediu comun al Primăriei-Prefecturii-Consiliului Județean Constanța. Până în anul 1960, strada Prelungirea Traian, nu exista. Pe toată latura de vest a bulevardului Tomis, de la Hotel Grand și până la Hotelul Central (Pescarul) exista un parc care se numea, normal, Parcul Gării.
Pe 1 septembrie 1857, Sir John Trevor Barklay, un investitor englez, acționând în calitate de reprezentant al unui grup londonez format din Thomas Wilson, Cunard, Price, Paquet, Lewis și Newall au încheiat o înțelegere cu guvernul turc, obținând permisiunea de a construi o cale ferată între Constanța și Cernavodă, de a exploata porturile și gările și de a administra activități de import-export. Documentul a avut două versiuni, una franceză și una turcă, și a devenit valabil grație unui document semnat de sultanul otoman Abdul Medjid (1839-1861).