Constantin Grigoruță s-a născut în urmă cu 56 de ani, într-un frumos și pitoresc orășel numit Dorohoi, din județul Botoșani. În anul 1983, a absolvit secția Design a Institutului de Arte Plastice "Nicolae Grigorescu". Membru al Societății Designerilor Profesioniști, Grigoruță este și membru al Uniunii Artiștilor Plastici, filiala Constanța.
- Vă amintiți când ați realizat primele schițe?
- Am început să desenez la o vârstă fragedă, încurajat de tatăl meu, care iubea caii și totodată îi desena, cu foarte mult drag. Am copilărit în Valea Jiului, la poalele Parângului, în orașul Petroșani. Pe la vârsta de 7- 8 anișori am avut mare noroc să fiu încurajat de oameni deosebiți, dascăli minunați, pe care Dumnezeu mi i-a scos
în cale, începând cu doamna învățătoare și artiști plastici cunoscuți în zonă (Elena Bianu, Frieda Fodor, Ioan Cârjoi).
- Ce v-a determinat să îmbrățișați cariera de artist?
- Atunci când mă aflam cu creionul sau pensula, în fața pânzei albe, simțeam o mare bucurie și probabil, cei din jurul meu mi-au citit-o pe chip. Așa se întâmplă și astăzi. Părinții au înțeles pasiunea mea pentru artă și au făcut tot ce era posibil ca să-mi urmez destinul.
- Studiile le-ați urmat în Capitală?
- Pictorul Horia Popp, profesorul meu din clasa a VIII-a, de la Școala de muzică și arte plastice, a fost cel care m-a determinat să susțin concurs la Liceul de Arte Plastice "Nicolae Tonitza" din București. În acel an, sculptorul Alexandru Călinescu Arghira, un om și profesor deosebit de la care am învățat enorm, punea bazele secției Design în liceu și mărturisesc că nu-mi doream ceva mai mult. Era anul 1974.
- Cum de ați ales Constanța?
- Se spune că atunci când te îndrăgostești de cineva, ești în stare să urmezi persoana iubită, până la capătul pămân-tului. Cred că asta am făcut și eu, dar nu regret.
- Câți ani ați petrecut în orașul de la malul mării?
- Mă simt foarte apropiat de mare și de orașul care m-a adoptat în urmă cu 34 de ani. Constanța mi-a oferit prilejul de a cunoaște mulți oameni minunați. Am expus alături de colegii de breaslă și de maeștrii artelor plastice constănțene și m-am străduit în cadrul Colegiului Național de Arte "Regina Maria", alături de profesorii colegi, să dau "aripi" unor generații de tineri talentați. Cred că am reușit acest lucru și păstrez multe amintiri frumoase din toată această perioadă.
- V-ați reîntors în Capitală. Cum de ați luat această hotărâre?
- Și de această dată, mi-am urmat soția. După aproape 40 de ani, ca profesor, pășesc zilnic cu emoție pe treptele și holurile liceului pe care l-am absolvit. Trăiesc sentimentul unei plăcute și fascinante întoarceri în timp. Clădirea și curtea Liceului de Arte Plastice "Nicolae Tonitza", de lângă sala Radio, păstrează amprenta și patina unui timp cuibărit adânc în sufletul meu.
- Arta plastică mai prezintă interes pentru tinerii din ziua de astăzi?
- Trăim un timp al saturației comunicaționale, iar acest lucru poate amenința cu ușurință acea stare psiho-emoțională, specifică contemplării frumosului. Ca designer, înțeleg și accept acest fenomen specific societății contemporane, dar ca artist mă tem pentru "poezia" zilei de mâine.