134 de ani de la nașterea lui Constantin Brâncuși

Pe 19 februarie 1876, la Hobița, Gorj, lângă Tîrgu Jiu, se năștea Constantin Brâncuși, cel care avea să devină unul dintre cei mai importanți sculptori ai lumii. Artistul care avea să facă numele de ROMÂNIA cunoscut pe toate continentele, prin viziunea sa inovatoare, prin creațiile sale complexe și originale. Totodată, artistul care nu a renunțat la spiritul românesc nici măcar în Franța, dar a cărui operă a fost respinsă de statul român, în 1950, într-un puseu de zdrobitoare ignoranță.

"Poarta Sărutului", "Coloana Infinitului", "Masa Tăcerii", "Cumințenia Pământului" sau "Domnișoara Pogany", câteva dintre cele mai cunoscute opere ale sculptorului Constantin Brâncuși. Totodată, simboluri perene ale gândirii artistului român, repere importante în arta universală.
Constantin Brâncuși a urmat, între anii 1894 și 1898, Școala de meserii din Craiova, apoi Școala Națională de Arte Frumoase din București (1898-1902). Obține o bursă în Franța, în 1905, și se înscrie la Școala de Arte Frumoase din Paris, la clasa lui Antonin Mercie. În 1907 devine practician în atelierul lui Auguste Rodin, dar părăsește, ulterior, laboratorul de creație al sculptorului francez, motivând că "nimic nu poate crește la umbra arborilor".
Capătă o și mai mare siguranță artistică, formându-și un stil revoluționar și devenind, în scurt timp, o figură reprezentativă a modernismului.
Revine la tehnica cioplirii, în lemn, marmură sau piatră, iar în anii următori realizează multiple versiuni ale lucrărilor "Muza adormită" și "Sărutul", opere în care fuzionează tradiții românești, egiptene și africane. Capătă o popularitate enormă în Franța, România și America, fiind lăudat de criticii vremii pentru realizările sale.
La vârsta de 74 de ani, Brâncuși a vrut să doneze statului român atelierul său din Montparnasse, dar a fost refuzat de autoritățile comuniste. Astfel că, în 1952, artistul își ia cetățenie franceză, lucrările sale intrând în patrimoniul Muzeului Național de Artă Modernă din Paris. A murit pe 16 martie 1957, la 81 de ani, lăsând în urmă o operă și o gândire nemuritoare.

"Gândul lui Brâncuși a fost către țara sa"
Despre marele artist român ne-a vorbit dr. Doina Păuleanu, directorul Muzeului de Artă Constanța, care a punctat unicitatea și viziunea origi-nală ale lui Brâncuși: "De o luciditate extremă, Brâncuși a știut să-și găsească un drum, iar drumul lui a fost cel al atelierului în care a lucrat zi de zi, al propriei configurații plastice pe care a pus-o la temelia sculpturii moderne. A intrat în boema pariziană, impunându-se printre gloriile timpului, la vremea aceea artiști mai mult sau mai puțin cunoscuți public, dar care aveau conștiința inovărilor pe care le aduc artei".
Totodată, dr. Doina Păuleanu a subliniat modul în care Brâncuși a știut să-și păstreze spiritul românesc și în afara granițelor țării, reușind să-l facă cunoscut colegilor și prietenilor săi: "Își invita oaspeții la o cină românească, pe care însuși o pregătea, păstra obiceiuri de acasă, se îmbrăca la fel ca acasă. Purta un tip de ruralitate altoit pe geniul unei conștiințe folclorice, care a dus la cristalizarea unor forme simbolice complexe".
Despre refuzul donației lui Brâncuși, criticul de artă afirmă: "Un mare român, Brâncuși, a dorit să-și lase operele statului. Gândul lui Brâncuși a fost către țara sa și către noi, dar n-am știut să beneficiem de dorința lui Brâncuși de a figura cu opere perene în țara lui.
La ceas aniversar, ne gândim la opera unuia dintre cei mai mari sculptori care au existat, la opera unui om care și-a asumat această fundamentală încercare de a restructura gândirea care stă la baza sculpturii, aducând o gândire non-analogică, chiar dacă ea este cu un profund caracter simbolic".