Când vorbim despre o formație ori ansamblu de dans popular, aici, în Dobrogea, numele care ne vine pe buze aproape automat este "Brâulețul".
A intrat așa de mult în mentalul colectiv, încât ne pare firesc să auzim de el că evoluează pe o scenă sau pe alta. Și dacă într-un timp în care aceste ansambluri populare s-au înființat, "Brâulețul" era o marcă - neînregistrată - pentru Dobrogea, cum era, de exemplu "Ciprian Porumbescu" pentru Suceava ori "Perinița" pentru București, acum găsim "Brâulețe" de-a lungul și de-a latul țării. De aceea, nu mică ne-a fost mirarea să aflăm că, de fapt, ansamblul "Brâulețul" - originalul - nu mai există, dar dacă ar mai fi existat, astăzi ar fi împlinit 50 de ani.
Și tocmai pentru că a impresionat atât de puternic de și-a vârât existența adânc în conștiința publică, e important să-i amintim pe cei care, de fapt, au reușit să facă asta. Mai ales că din Ansamblul "Brâulețul" - de aproximativ 60 de oameni -, au rămas opt fete, patru băieți (dansatori) și un instrumentist din orchestră.
A fost întâi o trupă de amatori care s-a unit sub bagheta maestrului coregraf Ion Buruc, prin 1953, care a constituit, în fapt, prima formă organizată de dansuri populare din Dobrogea. S-au numit "Brâulețul". A funcționat ca formație de amatori până în 15 octombrie 1962, când directorul Teatrului de Estradă, Aurel Manolache, văzând cât sunt de buni, i-a preluat în teatru. Astfel, s-a înființat Secția de Folclor pe lângă Secția Estradă la Teatrul de Stat.
Acestea a început a ni le povesti Ion Cristian, cel care a fost prim solist al ansamblului "Brâulețul" în vremea în care acesta devenise deja profesionist. Teatrul îi făcuse dansatori profesioniști, dar pe 1 mai 1963, prin Decret al Consiliului de Stat, s-a înființat și instituția Ansamblul de stat de cântece și dansuri "Brâulețul" Constanța. A contribuit la asta și creșterea numărului de turiști străini pe litoral, mari amatori de spectacole de folclor autentic. (Pentru autenticitate se duceau în toate colțurile Dobrogei pentru obiecte de îmbrăcăminte - cum a fost un brâu după care s-au dus tocmai în Tufani -, dar și pentru cântece, dansuri și obiceiuri.)
"Obligația noastră era să dăm spectacole de marți până duminică, în fiecare zi. Că lunea era relaș la teatru. Dimineața mergeam la repetiții, până pe la ora 13:00, apoi mergeam acasă să mâncăm și după-amiaza la spectacol. În fiecare zi. Uneori, noaptea, după ce ne terminam spectacolul, o mai luam pe jos până la Melody, mai ales când cânta Dona Siminică", își amintește maestrul.
Iar când mergeau în turneu prin stațiuni, aveau și câte două-trei spectacole pe zi. "Toamna plecam în țară, în turnee. Lumea era pe-atunci mare amatoare, așa că adesea trebuia să dăm spectacole și seara, dar și la matineu". Și acasă, în Dobrogea, pe-atunci Regiune, erau chemați prin raioane și țineau spectacole în aproape fiecare sat, că mai toate aveau cămine culturale. "De exemplu, când eram chemați în Raionul Băneasa, eram cazați în Băneasa și în fiecare zi mergeam în satele sau comunele din zonă: Ostrov, Oltina, Ion Corvin, Dobromir… sălile căminelor se umpleau chiar dacă se vindeau bilete. Iar în Regiunea Dobrogea mai erau încă șase raioane: Medgidia, Hârșova, Negru Vodă, Istria, Tulcea și Babadag".
Au dansat și-n fața lui Gheorghiu Dej, care a venit în Constanța cu o delegație din China și s-a delectat cu "Brâulețul" la Sala Sporturilor.
După zece ani, de dans prin toată Dobrogea și prin toată țara, un Decret al Consiliului de Stat a desființat toate ansamblurile profesioniste. Trupa s-a întors la statutul de amatori pentru scurt timp, că încet membrii s-au reorientat spre ceva care le punea o pâine pe masă.
L-am întrebat pe maestrul Ion Cristian ce-i cu ansamblurile astea "Brâulețul" de care tot auzim. A ridicat din umeri. "După desființare, au rămas câțiva din orchestra noastră la Casa Sindicală, iar un club de amatori de la Clubul Portul s-a dus pe lângă ei. Cred că ei au preluat numele".