Apariții editoriale
Fernando Pessoa, "Cartea neliniștirii", Humanitas, 2009
Scrisă între 1913 și 1935 sub formă de panseuri, maxime, aforisme, "Cartea neliniștirii", pseudojurnalul pessoan, este o cronică a deziluziei și a deriziunii izvorâte din convingerea că viața e lipsită de noimă, iar arta nu-i conferă niciun sens. Ferit de privirile contemporanilor, cultivându-și sistematic forța imaginației, Pessoa își construiește un dublu - Bernando Soares - pe care-l așează într-un univers personal ireal și cu toate astea mai adevărat, pentru el, decât lumea reală. Soares, un umil funcționar în costume cenușii, alege să-și petreacă viața într-o izolare aproape mona-hală, mai degrabă visând-o decât trăind-o, privind-o fără pretenția de a o descifra și proiectând asupra ei propriile emoții pe care le încearcă închis între pereții camerei unde își așterne pe hârtie disperarea. Soares scrie cu luciditate, îndârjire și furie, împingând introspecția până la limita incomunicabilului. Dar dincolo de zidurile care-l împrejmuiesc se zărește urbea. Peisajul citadin este atât de prezent în toată cartea, încât fragmentele de însemnări încheagă un roman al orașului cu care, de fapt, Pessoa are o legătură profundă, în genul aceleia pe care Baudelaire o are cu Parisul, Joyce, cu Dublinul și Kafka cu Praga. Și poate tocmai aceste priveliști din fascinanta Lisabonă, cu străduțele ei întortocheate pulsând de viață, poartă cu ele speranța unei posibile evadări.
António Lobo Antunes, "Ordinea naturală a lucrurilor", Humanitas, 2009
O tânără diabetică din Lisabona e ținută în viață de poveștile pe care i le șoptește noaptea la ureche un iubit desuet pe care-l disprețuiește. Viața tatălui ei, cândva miner în Africa de Sud, se reduce la zborurile subterane care-i populează fantasmele. Un ofițer din armata prerevoluționară este torturat în închisorile lui Salazar, dar adevăratul supliciu îi e amintirea surorii sale nelegitime, închisă în mansarda casei și condamnată la o existență fantomatică. Un detectiv care predă cursuri de hipnotism prin corespondență deține fără să știe cheia secretă a tuturor acestor destine. Poveștile acestor personaje alcătuiesc portretul tragicomic al unei societăți aflate în disoluție, o Portugalie surprinsă în întreaga ei splendoare tristă.
Scrisă între 1913 și 1935 sub formă de panseuri, maxime, aforisme, "Cartea neliniștirii", pseudojurnalul pessoan, este o cronică a deziluziei și a deriziunii izvorâte din convingerea că viața e lipsită de noimă, iar arta nu-i conferă niciun sens. Ferit de privirile contemporanilor, cultivându-și sistematic forța imaginației, Pessoa își construiește un dublu - Bernando Soares - pe care-l așează într-un univers personal ireal și cu toate astea mai adevărat, pentru el, decât lumea reală. Soares, un umil funcționar în costume cenușii, alege să-și petreacă viața într-o izolare aproape mona-hală, mai degrabă visând-o decât trăind-o, privind-o fără pretenția de a o descifra și proiectând asupra ei propriile emoții pe care le încearcă închis între pereții camerei unde își așterne pe hârtie disperarea. Soares scrie cu luciditate, îndârjire și furie, împingând introspecția până la limita incomunicabilului. Dar dincolo de zidurile care-l împrejmuiesc se zărește urbea. Peisajul citadin este atât de prezent în toată cartea, încât fragmentele de însemnări încheagă un roman al orașului cu care, de fapt, Pessoa are o legătură profundă, în genul aceleia pe care Baudelaire o are cu Parisul, Joyce, cu Dublinul și Kafka cu Praga. Și poate tocmai aceste priveliști din fascinanta Lisabonă, cu străduțele ei întortocheate pulsând de viață, poartă cu ele speranța unei posibile evadări.
António Lobo Antunes, "Ordinea naturală a lucrurilor", Humanitas, 2009
O tânără diabetică din Lisabona e ținută în viață de poveștile pe care i le șoptește noaptea la ureche un iubit desuet pe care-l disprețuiește. Viața tatălui ei, cândva miner în Africa de Sud, se reduce la zborurile subterane care-i populează fantasmele. Un ofițer din armata prerevoluționară este torturat în închisorile lui Salazar, dar adevăratul supliciu îi e amintirea surorii sale nelegitime, închisă în mansarda casei și condamnată la o existență fantomatică. Un detectiv care predă cursuri de hipnotism prin corespondență deține fără să știe cheia secretă a tuturor acestor destine. Poveștile acestor personaje alcătuiesc portretul tragicomic al unei societăți aflate în disoluție, o Portugalie surprinsă în întreaga ei splendoare tristă.
Comentează știrea
Nu există comentarii introduse pentru acest articol!