Apariții editoriale

r "Ultimul Culianu", de Horia Roman Patapievici, editura Humanitas
"Apariția lui Culianu printre noi a fost un miracol; părea că exemplul său ne poate face mai buni, mai profunzi, mai îndrăzneți, mai temeinici. Dispariția sa a fost o catastrofă; fără emulația stârnită de extraordinara sa reușită, am redevenit ce eram, și chiar mai puțin decât atât.
Totul stă, la ultimul Culianu, sub semnul iminenței. Iminente sunt termenele, urgente sunt teoriile. Trebuie să admitem că, pentru ultimul Culianu, ritmul elaborării devenise vertiginos, fără măsura comună cu posibilitățile omenești normale. Dintr-un autor înzestrat, el devenise un creator neverosimil de înzestrat", susține H.R. Patapievici.

r "Confesiunile unui opioman englez", de Thomas De Quincey, editura Polirom
"Confesiunile unui opioman englez" au fost publicate mai întâi în "London Magazine", în anul 1821, iar în 1822 apar în volum. Aceste confesiuni constituie prima scriere literară majoră a lui Thomas De Quincey și cea care l-a făcut cunoscut cu rapiditate în lumea literară a epocii. Cartea este o relatare a adolescenței și tinereții rebele și chinuite a autorului, un romantic revoltat în accepția clasică a cuvântului. În plus, cartea reprezintă una dintre primele descrieri detaliate a dependenței de un drog (pe atunci legal): opiul.

r "Ce mai rămâne din cultura franceză? Preocuparea pentru grandoare", de Antoine Compagnon și Donald Morrison, editura Art
În 2007, un articol exploziv publicat în ediția europeană a revistei "Time" proclama sentențios "moartea culturii franceze". Autorul, Donald Morrison, jurnalist american stabilit în Franța, a fost repede pus la zid de către oamenii de litere, scriitorii, profesorii și intelectualii francezi. Ulterior, Donald Morrison are șansa de a-și relua articolul publicat în "Time", de a-l nuanța și a-l extinde într-un volum, alături de replica lui Antoine Compagnon, eminent profesor la College de France și teoretician strălucit.