Astăzi, intrăm în postul Paștelui

În calendarul bisericesc, Lăsata Secului are două etape care conduc treptat către Postul Sfintelor Paști: Duminica Înfricoșatei Judecăți, când se lasă sec de carne (19 februarie), și Duminica Izgonirii lui Adam din Rai, când se lasă sec de brânză (26 februarie).

De regulă, cuvântul sec, din sintagma "lăsata secului", este înțeles ca fiind sinonim cu uscat, fără grăsime, de post. Însă, la Sfinții Părinți, accentul nu cade numai pe mâncare. Secul pe care îl cere postul ortodox este seclum, adică lumea împătimită.

Omul cel vechi, omul păcătos, trebuie să dispară treptat. Primul pas pe această cale este sentimentul unei nespuse căințe.

Sfinții Părinți au atras atenția că postul înțeles doar ca efort alimentar nu are nicio valoare: "De mâncare postind, suflete al meu, dar de pofte necurățindu-te, în deșert te lauzi cu mâncare, ca un mincinos vei fi urât de Dumnezeu și demonilor cei răi te vei asemăna, căci ei nu mănâncă pururi".

În viața creștinilor ortodocși, posturile care preced marile sărbători au o importanță cu totul deosebită pentru că de ele este legat unul din actele centrale pe care ei le îndeplinesc în biserică, și anume, împărtășirea cu Trupul și Sângele Domnului. Pentru creștinul ortodox nu se poate concepe împărtășire fără post. Respectarea postului este o condiție esențială pentru împărtășirea cu vrednicie.

În calendarul ortodox, Postul Sfintelor Paști începe pe 27 februarie și se încheie pe 14 aprilie.

De multe ori ne este dat să auzim că nu postul alimentar este important, ci cel spiritual. Însă, nu este așa. Ambele forme sunt importante. De vreme ce Sfinții Părinți au rânduit să ne înfrânăm de la anumite bucate pentru o vreme, au făcut-o cu bună știință. Credinciosul nu trebuie să se mulțumească numai cu jumătăți de măsură. Nu cu o parte din el trebuie să-l întâmpine pe Hristos, ci cu întreaga sa natură: trup și suflet.