Blogul, matricea identității virtuale
Una dintre cele mai controversate forme de exprimare online pe care o experimentăm, în ultimul timp, în mod activ sau pasiv, este blogul. Adulat de unii, contestat de alții, blogul este o formă de jurnal public în care autorii postează cam tot ce le trece prin cap, pe diferite tematici. Devenit un fenomen social, blogurile găzduiesc personalitatea autorilor, sau, de ce nu, o creează.
Că tot veni vorba de personalitate, Jazzo, înregistrat pe Yahoo360, aduce în blogosferă combinația muzică (evident, jazz), vin (evident, franțuzesc sau alb
de Medgidia) și literatură de calitate. Jazzo este funcționarul frustrat, claustrat într-o lume a sentimentelor din spatele ochelarilor de vedere, elitist, dar victimă, materialist, dar prins într-o lume a ideilor, magnetic, dar invizibil. Într-un post recent, el mărturisește: "Aș vrea și eu să pot. Aș vrea să pot să-mi rescriu personalitatea. Aș vrea să fiu atât de abil încât să selectez din memorie doar amintirile avantajoase. Aș vrea să am aplombul psihotic de a-mi susține în ciuda oricărei evidențe propria-mi variantă a realității. Aș vrea să nu cedez niciodată în fața argumentelor care nu-mi plac. Aș vrea să fiu echipat cu genul ăsta de autism benign care m-ar ajuta să trec simplu peste detaliile maligne ale propriei mele vieți. Unii scriu ficțiuni, minore, ca mine. Alții sunt ficțiuni. Îi invidiez."
Dimineața se trezește cu sentimentul că ceva e în neregulă. La serviciu, își reprimă orice intenție de comunicare din cauza complexelor de inferioritate. Acasă, defulează cu o carte bună, un gând măreț și un somon afumat. Cei care se regăsesc în această formula pot intra pe http://fr.blog.360.yahoo.com/blog-eyRBZTE1dKhMfVpedlAodA—?cq=1&l=16&u=20&mx=478&lmt=5&list= pentru a-l cunoaște mai bine pe Jazzo. Valabil și pentru cei care nu se regăsesc în tiparul expus.
Sex, politică și Dumnezeu
Deși Andaa l-ar fi pus pe Dumnezeu la început de frază, sexul este laitmotivul pe care personalitatea autoarei blogului www.andaa.ro îl presară în sfera online a confesiunilor. Cu o inteligență sclipitoare a formulărilor, Andaa este femeia (?) ale cărei coapse se deschid pentru aproape oricine, în mod altruist, fapt motivat în titlul blogului: "Îmi plac bărbații".
Cu o complexitate a gândirii pe care nici măcar cel mai vehement misogin nu o poate contesta, Andaa răspunde pudibonderiei și prejudecăților: "Oamenii nu mă vor înțelege. Mă vor privi cu ură sau eventual cu milă. Chiar și atunci când le voi arăta mereu și mereu proiecția lor în mine. Ca o refracție într-o prismă opacă."
"Copil din flori, caut ghiveci"
"Poet doar în timpul liber", așa cum el însuși scrie despre el, George Vasilievici, unicul și inconfundabilul copil mare, consilier editorial în cadrul revistei "Tomis", semnează un blog care are "conținut adecvat numai pentru adulți". Cu o arhivă datând din 2007, blogul lui Vasilievici (www.vasilievici.blogspot.com) e o "claviatură" de poezie, proză și scurt metraj. "Dormi degeaba/ Somnul e la mine" sau "Dacă mă citești vei muri și vei ajunge în iad", ca și, de altfel, plin de umorul (amar sau nu?!) "Copil din flori/ Caut ghiveci" sunt doar câteva dintre cuvintele aruncate nebun și inspirat de George. Da, da, da: acel George. Vasilievici. Autorul romanului lansat anul acesta și intitulat "YoYo", același "autor de blog" de 30 de ani care "de mic" a dat "totul pe nimic": "am dat aparatul foto primit de la tata/ pe o doză de l.s.d/ am dat bijuteriile familiei/ pe trei jointuri".
Prezentarea grafică a blogului îmi place mai puțin, în sensul că textul alb pe fond negru creează senzația de oboseală. Cele 35 de poze alb-negru cu Vasilievici dau, și ele, o notă personală blogului semnat de cel care are "o părere bună" despre el și asta pentru că îi "stă perfect și cu ochelarii/ prin care nu se vede nimic".
Ce nu-mi place la blogul lui Vasilievici?! Faptul că nu postează mai des și, nu în ultimul rând, că nu are niște categorii bine delimitate. Dar chestia cu postarea e relativă, de vreme de omul "este poet doar în timpul liber".
Constanța are un Cinefil… cu blog
Nici filmul nu face excepție de la domeniile de interes ale blogger-ilor de la malul mării. Început în ianuarie 2007, cinefilul.weblog.ro se caracterizează printr-o dinamică a postărilor pe teme de la teatru la film, de la actorii și regizorii autohtoni până la cei străini. "Cannes 2007 și 2008" (n.r. - Festivalul de la Cannes), "Cine m-a iubit" (care amintește, chiar dacă nu voluntar, de emisiunea "Cinema iubit"), "Premiere", "Dialogurile cinefilului", "IPIFF 2008", "Program cinema" și "Recomandări" sunt categoriile blogului.
De apreciat este faptul că acest blog poate reprezenta pentru publicul constănțean o agendă a filmelor care rulează în cinematografele constănțene, fiind actualizat frecvent.
Cinefilul nu își dezvăluie identitatea reală și nici nu își pune, cu excepția cronicilor de film, o amprentă personală prea accentuată asupra materialelor sale. Să fie, oare, pentru că, așa cum spune și el, viața lui e "un roman. Sau un scenariu de film"?!
Nu știu dacă blogurile de cultură influențează în vreun fel, chiar și fără să-și fi propus asta, ceea ce Douglas Kellner numește "viziunea generală asupra lumii și asupra valorilor primordiale" a cititorilor lor. Nu știu dacă și-au propus asta, la fel cum nu știu nici dacă ele răspund nevoii de informație sau de literatură - film - muzică - teatru a unui public inițiat (sau nu). Cert este însă faptul că, din ce în ce mai des în ultima vreme, scriitorii, ziariștii, politicienii, oameni de rând din Constanța, mai mult sau mai puțin cunoscuți se exprimă pe blogurile personale, iar unii dintre ei o fac la modul cel mai ingenios cu putință, cu simțul umorului și responsabilitate.
Că tot veni vorba de personalitate, Jazzo, înregistrat pe Yahoo360, aduce în blogosferă combinația muzică (evident, jazz), vin (evident, franțuzesc sau alb
de Medgidia) și literatură de calitate. Jazzo este funcționarul frustrat, claustrat într-o lume a sentimentelor din spatele ochelarilor de vedere, elitist, dar victimă, materialist, dar prins într-o lume a ideilor, magnetic, dar invizibil. Într-un post recent, el mărturisește: "Aș vrea și eu să pot. Aș vrea să pot să-mi rescriu personalitatea. Aș vrea să fiu atât de abil încât să selectez din memorie doar amintirile avantajoase. Aș vrea să am aplombul psihotic de a-mi susține în ciuda oricărei evidențe propria-mi variantă a realității. Aș vrea să nu cedez niciodată în fața argumentelor care nu-mi plac. Aș vrea să fiu echipat cu genul ăsta de autism benign care m-ar ajuta să trec simplu peste detaliile maligne ale propriei mele vieți. Unii scriu ficțiuni, minore, ca mine. Alții sunt ficțiuni. Îi invidiez."
Dimineața se trezește cu sentimentul că ceva e în neregulă. La serviciu, își reprimă orice intenție de comunicare din cauza complexelor de inferioritate. Acasă, defulează cu o carte bună, un gând măreț și un somon afumat. Cei care se regăsesc în această formula pot intra pe http://fr.blog.360.yahoo.com/blog-eyRBZTE1dKhMfVpedlAodA—?cq=1&l=16&u=20&mx=478&lmt=5&list= pentru a-l cunoaște mai bine pe Jazzo. Valabil și pentru cei care nu se regăsesc în tiparul expus.
Sex, politică și Dumnezeu
Deși Andaa l-ar fi pus pe Dumnezeu la început de frază, sexul este laitmotivul pe care personalitatea autoarei blogului www.andaa.ro îl presară în sfera online a confesiunilor. Cu o inteligență sclipitoare a formulărilor, Andaa este femeia (?) ale cărei coapse se deschid pentru aproape oricine, în mod altruist, fapt motivat în titlul blogului: "Îmi plac bărbații".
Cu o complexitate a gândirii pe care nici măcar cel mai vehement misogin nu o poate contesta, Andaa răspunde pudibonderiei și prejudecăților: "Oamenii nu mă vor înțelege. Mă vor privi cu ură sau eventual cu milă. Chiar și atunci când le voi arăta mereu și mereu proiecția lor în mine. Ca o refracție într-o prismă opacă."
"Copil din flori, caut ghiveci"
"Poet doar în timpul liber", așa cum el însuși scrie despre el, George Vasilievici, unicul și inconfundabilul copil mare, consilier editorial în cadrul revistei "Tomis", semnează un blog care are "conținut adecvat numai pentru adulți". Cu o arhivă datând din 2007, blogul lui Vasilievici (www.vasilievici.blogspot.com) e o "claviatură" de poezie, proză și scurt metraj. "Dormi degeaba/ Somnul e la mine" sau "Dacă mă citești vei muri și vei ajunge în iad", ca și, de altfel, plin de umorul (amar sau nu?!) "Copil din flori/ Caut ghiveci" sunt doar câteva dintre cuvintele aruncate nebun și inspirat de George. Da, da, da: acel George. Vasilievici. Autorul romanului lansat anul acesta și intitulat "YoYo", același "autor de blog" de 30 de ani care "de mic" a dat "totul pe nimic": "am dat aparatul foto primit de la tata/ pe o doză de l.s.d/ am dat bijuteriile familiei/ pe trei jointuri".
Prezentarea grafică a blogului îmi place mai puțin, în sensul că textul alb pe fond negru creează senzația de oboseală. Cele 35 de poze alb-negru cu Vasilievici dau, și ele, o notă personală blogului semnat de cel care are "o părere bună" despre el și asta pentru că îi "stă perfect și cu ochelarii/ prin care nu se vede nimic".
Ce nu-mi place la blogul lui Vasilievici?! Faptul că nu postează mai des și, nu în ultimul rând, că nu are niște categorii bine delimitate. Dar chestia cu postarea e relativă, de vreme de omul "este poet doar în timpul liber".
Constanța are un Cinefil… cu blog
Nici filmul nu face excepție de la domeniile de interes ale blogger-ilor de la malul mării. Început în ianuarie 2007, cinefilul.weblog.ro se caracterizează printr-o dinamică a postărilor pe teme de la teatru la film, de la actorii și regizorii autohtoni până la cei străini. "Cannes 2007 și 2008" (n.r. - Festivalul de la Cannes), "Cine m-a iubit" (care amintește, chiar dacă nu voluntar, de emisiunea "Cinema iubit"), "Premiere", "Dialogurile cinefilului", "IPIFF 2008", "Program cinema" și "Recomandări" sunt categoriile blogului.
De apreciat este faptul că acest blog poate reprezenta pentru publicul constănțean o agendă a filmelor care rulează în cinematografele constănțene, fiind actualizat frecvent.
Cinefilul nu își dezvăluie identitatea reală și nici nu își pune, cu excepția cronicilor de film, o amprentă personală prea accentuată asupra materialelor sale. Să fie, oare, pentru că, așa cum spune și el, viața lui e "un roman. Sau un scenariu de film"?!
Nu știu dacă blogurile de cultură influențează în vreun fel, chiar și fără să-și fi propus asta, ceea ce Douglas Kellner numește "viziunea generală asupra lumii și asupra valorilor primordiale" a cititorilor lor. Nu știu dacă și-au propus asta, la fel cum nu știu nici dacă ele răspund nevoii de informație sau de literatură - film - muzică - teatru a unui public inițiat (sau nu). Cert este însă faptul că, din ce în ce mai des în ultima vreme, scriitorii, ziariștii, politicienii, oameni de rând din Constanța, mai mult sau mai puțin cunoscuți se exprimă pe blogurile personale, iar unii dintre ei o fac la modul cel mai ingenios cu putință, cu simțul umorului și responsabilitate.
Comentează știrea
Nu există comentarii introduse pentru acest articol!