Caragiale, omagiat la Școala "B.P. Hașdeu"

Elevii claselor a III-a și a IV-a F din ca-drul Școlii nr. 12 "B.P. Hașdeu" Constanța au marcat, ieri, 157 de ani de la nașterea marelui dramaturg Ion Luca Caragiale. Sub coordonarea institutorilor Carmen Cristea și Mihaela Alexandru, elevii au realizat postere care înfățișează aspecte din viața și opera lui Caragiale, dar și desene inspirate din schițele dramatur-gului, cum ar fi "Vizită" și "Domnul Goe".

Cei mici și-au putut demonstra, astfel, cunoștințele despre Caragiale, după ce ultimele ore de curs au fost dedicate scriitorului, elevii urmărind fragmente din piesa "O noapte furtunoasă" și participând la o expoziție de carte dedicată autorului. Așa cum ne-au mărturisit profesorii coordonatori, pentru ciclul primar, cea mai accesibilă parte a operei lui Caragiale sunt schițele, elevii fiind atrași de umorul și limbajul dramaturgului.

Scurt rememeber

Ion Luca Caragiale s-a născut la 30 ianuarie 1852, în satul Haimanale, județul Prahova, în familia avocatului Luca Caragiali, secretar al Mănăstirii Mărgineni, și al Ecaterinei Karaboa, care provenea dintr-o familie de negustori greci din Brașov.

Gustul pentru teatru i-a fost cultivat de timpuriu, în perioada 1868 - 1870 participând la cursurile de mimică și declamație, ținute de către unchiul său, Costachi Caragiali, la Conservatorul bucureștean.

În 1873 își începe cariera de ziarist la revista "Ghimpele", urmând funcțiile de girant – responsabil la "Alegătorul liber" și de redactor al "Claponului". Îi are colegi pe Eminescu și pe Slavici la ziarul "Timpul", iar la 18 ianuarie 1879, la Teatrul Național din București, are loc premiera comediei "O noapte furtunoasă".

Urmează o perioadă prolifică din punct de vedere al creației, fiind elogiat de unii și respins de alții. Din cauza celor din urmă, Caragiale părăsește, în 1904, Bucureștiul, și călătorește în Italia, Franța și Germania, în urma unei moșteniri. Moare la Berlin la 9 iunie 1912, ulterior corpul său fiind adus la Cimitirul Bellu din București.

Operele sale rămân mărturie spuselor lui Barbu Ștefănescu Delavrancea: "Caragiale n-a murit, Caragiale nu poate să moară ...".