Câștigătorul și-a donat premiul de 10.000 de euro

Duminică, 12 iunie, la Neptun a avut loc ceremonia de decernare a premiilor celei de-a zecea ediții a Festivalului Internațional "Zile și Nopți de Literatură", pe baza deciziei unui juriu format din Nicolae Manolescu, Gabriel Chifu și Gabriel Dimisianu. După două zile și jumătate în care peste 70 de scriitori au dezbătut tema exilului, duminică, la Ambasador în Neptun i-am cunoscut pe cei doi câștigători de anul acesta ai Premiului festivalului, în valoare de 5.000 euro, și al Marelui Premiu "Ovidius", în valoare de 10.000 euro, care se acordă unui scriitor de notorietate.

Câștigătorul premiului festiva-lului, acordat de câțiva ani încoace unui tânăr scriitor - "cât se poate de promițător", după cum afirma Nicolae Manolescu - i-a revenit anul acesta lui Ognjen Spahic, pentru singurul său roman "Copiii lui Hansen". Apreciat ca cel mai bun roman al anului 2004, în Bosnia și Herțegovina, Croația, Muntenegru și Serbia, "Copiii lui Hansen" a fost recompensat cu Premiul Me¹a Selimoviæ. 

Din Laudatio rostit de Nicolae Manolescu am reținut următoarele: "Hansen a trăit în secolul al XIX-lea și începutul secolului XX este un norvegian care a izolat în 1873 bacilul leprei. Despre lepră este vorba la prima vedere în romanul lui Spahic, mai exact despre ultima leprozerie din Europa, cea de la Tichilești.

În fond, romanul lui Spahic este un fel de con filozofic, pe un substrat realist care descrie cu o acuitate excepțională și cu un talent pe măsură un univers concen-traționar. Dincolo de familii, de toți și de toate leproșii privesc sau participă de la distanță la evenimentele pe care Europa le-a trăit între 1939 și 1989. Povestirea la persoana I ne poartă din trecut spre prezent și înapoi, fără să eludeze capriciile vremurilor și ale memoriei povestitorului. Izolarea și boala nu-i dezumanizează pe leproși, deși îi mutilează fizic, ei continuând a duce o existență care oricare alta a tuturor celor care s-au aflat într-un regim totalitar.

Romanul lui Spahic, care a mai publicat reportaje și povestiri, este o mică bijuterie artistică, precis în limbaj, puternic în imaginație, tragic până la limita insuportabilului. Esențială nu este prin urmare fiziologia și psihologia. Nu boala indivizilor, ci boala societății care-i ține captivi pe viață".

Cititorului român lucrarea este prezentată prin traducerea din limba sârbă realizată de Anamaria Sorescu Marinkovic.

Tânărul prozator muntenegrean este cea mai puternică voce în proza muntenegreană de după divizarea fostei Iugoslavii. A studiat ingineria și filosofia la Universitatea din Muntenegru.

În momentul primii diplomei, tânărul Ognjen Spahic a declarat: "Pentru mine acest premiu este ca și cum aș fi pe o insulă înconjurat de o mare de incertitudine. Premiul acesta reprezintă insula mea".

"Unicul CV aprobat de Milan Kundera se rezumă la o singură frază: s-a născut în 1929 în Cehoslovacia, iar din 1975 s-a stabilit în Franța", astfel debutează Laudatio rostit de Nicolae Manolescu la decernarea Marelui premiu "Ovidius".

Care, totuși, a continuat: "Milan Kundera și-a început cariera literară în anii 60, ca scriitor ceh și o va încheia cu siguranță ca scriitor francez sau, de ce nu, internațional".

Milan Kundera nu a putut participa la festivitate din cauza vârstei și a bolii care îl împiedică să se deplaseze cu altceva decât cu avionul, pentru care are, însă, o fobie. Câștigătorul a oferit premiul Editurii Humanitas, pentru a fi folosit în sprijinul literaturii române și a fost ridicat de către directorul acesteia, Gabriel Liiceanu. Și care a dat citire traducerii din franceză a scrisorii de mulțumire transmise de Milan Kundera.

După care a ținut să spună, din politețe, două propoziții: "Cred că între un autor și editorul său trebuie să existe afinități elective. Acest lucru cred că s-a întâmplat între Milan Kundera și Humanitas. Sunt foarte mândru că sunt traducătorul lui Kundera în România. Dacă m-ați întreba de ce este atât de important Kundera pentru noi toți, aș spune că din două motive, că ne-a făcut să înțelegem mai bine ceea ce am trăit în această parte a lumii. Și în al doilea rând pentru că ne-a făcut să înțelegem mai bine ce se întâmplă cu noi pe acest pământ. Condiția noastră umană. Generozitatea lui Milan Kundera mă mișcă în cel mai înalt grad și o să-i mulțumesc spunân-du-i că destinația premiului va fi respectată întocmai. Voi promova autori români cu acest premiu care l-a îndreptat către Editură".

***

"Paris, martie, 2011

Domnule Nicolae Manolescu,

Vă mulțumesc pentru scrisoarea pe care mi-ați trimis-o. Așa după cum v-am scris deja, sănătatea mea nu e grozavă. V-aș fi deci recunoscător dacă mi-ați ierta absența de la ceremonia din România. Credeți-mă, premiul pe care mi-l acordați mi-a făcut o foarte mare plăcere. Dată fiind iubirea mea pentru țara dumneavoastră, iubirea mea pentru Cioran, vechiul meu prieten, admirația mea pentru Ionesco, care a fost pentru mine cel mai mare autor dramatic al secolului. Vă rog să nu-mi consultați curriculum vitae pe internet. El nu e valabil. Doar cel din cărțile mele este valabil. Milan Kundera născut în 1929, Cehoslovacia. În 1975 s-a instalat în Franța. Vă rog să virați cei 10.000 de euro casei de Editură Humanitas din București, menit acest premiu să susțină literatura română".