Cinstim dascălii constănțeni de prestigiu: Marin Petrișor

Un nume de autoritate în lingvistica românească, pe profesorul Marin Petrișor l-am cunoscut într-un moment mai special, respectiv atunci când părinții s-au scandalizat la o confuzie creată de evaluarea națională la limba română, intitulat "Prof. Marin Petrișor, decan onorific al Facultății de Litere a Universității Ovidius: «Să-i fie rușine ministrului și profesorilor care au spus că-i predicativă»".La cele opt decenii de viață împlinite ieri, și astăzi, pe culoarele Universității, la campusul pe care l-a văzut cu ochii ridicându-se, își îmbărbătează doctoranzii, schimbând cuvinte de duh cu mai tinerii săi colegi, fiind o prezență încântătoare, tonică, delicată.

Din CV-ul pus la dispoziție de Biroul de presă al Universității "Ovidius" mai cităm "Dialectologul dăruit profesiei sale a avut forța să colinde țara adunând date despre graiul țăranului român, stabilind originea dialectelor românești și punând alături opiniile și teoriile marilor lingviști. A studiat prin anchete făcute pe teren graiurile din Banat și din Oltenia, precum și unele graiuri românești vorbite în afara granițelor țării, în special din Valea Timocului, publicând astfel peste 90 de lucrări.

A participat la elaborarea Atlasului Complex al Porților de Fier (1972), pentru care a primit Premiul Academiei Române.

L-au preocupat, în egală măsură, toponimia și istoria limbii române, contribuind la elaborarea Dicționarului toponimic al Olteniei.

Specialiștii apreciază că Marin Petrișor și-a asigurat recunoașterea în bibliografia dialectologică românească, prin autenticitatea faptelor dialectale și a rigorii metodei utilizate (prof. dr. Teofil Teaha). Prin lucrarea "Graiurile insulare daco-române (1993) " "face dovada unui erudit de mare valoare" (prof.dr. Grigore Brâncuș).

Studiile sale au fost citate în lucrări de sinteză, cum ar fi Istoria lingvisticii românești, Tratatul de dialectologie românească, Bolgarski etimologicen recnik, tom. I, Narl-Banat (Introducere) etc.

După terminarea Facultății de Filologie a Universității din București în 1955, Marin Petrișor a fost remarcat de acad. Iorgu Iordan, devenind preparator la catedra acad. Alexandru Rosetti. Apoi, a ocupat, prin concurs, postul de șef de cabinet la Facultatea de Filologie a Institutului Pedagogic de cinci ani din Timișoara, ulterior Universitatea din Timișoara. Până în 1963, Marin Petrișor a funcționat aici ca șef de cabinet, asistent și lector ținând cursuri de Istoria limbii române, Dialectologie română și de Introducere în filologia română.

În 1963 s-a transferat ca lector la Facultatea de Filologie a Institutului Pedagogic din Constanța, unde a funcționat 3 ani, apoi a ocupat, prin concurs, postul de cercetător principal la Centrul de istorie, Filologie și Etnografie al Academiei Române. În paralel, a predat un curs special de geografie lingvistică la Facultatea de Filologie a Universității din Craiova, la care s-a transferat în 1972. Aici a devenit conferențiar, în tot acest timp specializându-se și ținând cursuri de Dialectologie și toponomie, pe lângă numeroasele lucrări ale profesorilor din învățământul preuniversitar pentru obținerea gradului didactic I, pe care le-a îndrumat. În perioada 1974 și 1976 a funcționat ca lector Fulbright la Universitatea "Washington" din Seatle, SUA, unde a predat Limba și cultura română.

În 1990 a revenit la Constanța, la Facultatea de Litere și Teologie a noii Universități "Ovidius" din Constanța, punând umărul la consolidarea prestigiului ei. A fost șeful catedrei de Limbă română și Limbi Clasice, iar din anul 1997 a devenit decanul facultății. A fost o perioadă de coagulare a colectivului, de transformări ale facultății, și lansarea unor proiecte importante.

Și-a continuat activitatea de cercetare și editare a operei sale, profesorul Marin Petrișor fiind recunoscut ca un nume de mare autoritate în cercetarea graiurilor insulare și a graiurilor românești de tranziție, lucrările sale "Graiurile insulare dacoromâne", "Graiurile bufenilor din Banat" (București, 1993) și "Graiuri dacoromâne în contact" (Constanța, 1994), constituind repere esențiale în dialectologia românească. Acestor lucrări li se adaugă volumele "Structura dialectică a Olteniei" (Constanța, 1994) și cursul de dialectologie "Dialectul dacoromân" (Constanța, 2000), alături de numeroasele studii și articole de dialectologie și toponimie publicate în periodicele de specialitate care întregesc o operă științifică de excepție. O demonstrează și numeroasele citări ale autorului în lucrări de specialitate din țară și din străinătate.

Aniversarea Profesorului Marin Petrișor devine astăzi o sărbătoare a comunității academice constănțene.