COOLtura în print

l "Observatorul Cultural" propune un interesant interviu cu Marius Oprea, proaspăt demis din funcția de director al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc. Aflăm că lui Marius Oprea i-a încetat contractul de muncă deși era în concediu până pe 8 martie, precum și chestiuni de culise legate de activitatea fostului director: "Nu mai eram dorit de domnul profesor Tismăneanu, de apropiații domnului Tismăneanu. La noi, în lumea intelectuală, este o scindare aproape de pragul schizofreniei. Mi s-a dat de înțeles că nu mai sunt bun, pentru că sunt liberal", spune Marius Oprea.

l Alice Georgescu scrie, în "Dilema Veche", despre dramaturgii români, pe care îi clasifică în funcție de instituția la care ei aderă: "Realitatea este că dramaturgia românească de azi arată... ca și realitatea românească de azi: imposibil de cuprins și definit, cumva fărâmițată, nesigură și alăturând în chip derutant orori pedestre, ample zone de cenușiu obosit și răzlețe pete de culoare compuse din adevăr, din normalitate și speranță. Între dramaturgii «oficiali» (grupați în secția de profil a Uniunii Scriitorilor) și «alternativii» născuți de mișcarea «dramAcum» inițiată la Universitatea de Artă Teatrală și Cinematografică din București nu există nicio asemănare, nicio continuitate și niciun dialog posibil; sunt planete diferite".

l Un manifest al cărții românești, semnat de Vasile Ernu, poate fi citit accesând http://voxpublica.realitatea.net, secțiunea politică-societate, unde autorul scrie, printre altele, despre riscul de a deveni o populație incultă prin lipsa investițiilor în cultură și educație: "Statul român și elita financiară românească ar trebui să știe că nu-și permit luxul de a nu cheltui bani pentru educație și cultură. Pe termen mediu și lung e mult mai costisitor să nu cheltuiești bani pe aceste domenii. Vom plăti un preț prea mare după aceea și nu cred că vom mai putea recupera ceva.

Fără a fi mare specialist, observația de bun simț de la care pornesc e următoarea:  distrugerea, degradarea sau înlocuirea unei infrastructuri de stat gratuită și ieftină cu una privată, exclusivistă și scumpă va duce la o fragmentare socială tot mai mare, la degradarea educației majorității populației sărace și la crearea unor inegalități majore".