Cu ce suntem întâmpinați la Târgul de Artă Populară

Ca în fiecare an, nume mari ale meșteșugului tradițional au venit la malul mării să-și prezinte arta și marfa. Artiști care au dus tradițiile românești în lumea largă și au rupt gura târgului și-acolo, în cele țări străine, continuă să vină an de an și la marea noastră. Deși anul acesta sunt cam abătuți de faptul că pentru ei n-a mai fost loc în Mamaia, în piața Ovidiu vizitatorii fiind cam puțini, și cam bătuți, bine și insistent, de vântul care le răvășește marfa și le-o aruncă de pe stand, ori le ia pe sus corturile și umbrelele.

Din Chendu Mare la Smithsonian

Unul dintre artiștii meșteșugari premiați este Nagy Margareta, venită din Chendu Mare, județul Mureș. Lucrează împletituri în pănușă de la 12 ani. Acum are nepoți, mari, care o ajută să ducă mai departe tradiția. A avut un hop la moartea soțului ei. Atunci n-a mai putut intra în atelier două săptămâni, căci împletirea frumoaselor flori și aranjamente din pănuși era o artă care se împlinea în duet - el și ea. Apoi, când durerii i-a mai trecut din ascuțime, și-a dat seama că lui i-ar fi plăcut să-i ducă munca mai departe. Și a dus-o tocmai până-n America. Acolo, la festivalul "Smithsonian Folklife" unde a făcut demonstrații practice pe lângă alți 26 de meșteșugari din România, ea a luat diploma de excelență.

Zgărzi din mărgele 

Alături de ea, Ida Pazman, din Oradea, a întins pe o masă mărgele de toate culorile înșirate în toate formele tradiționale românești și ungurești. Unele sunt țesute, altele înșirate. Cel mai greu de făcut sunt "zgărzile cu colțuri", broderie de mărgele tradiționale din Bihor, care se cos cu zece ațe și zece ace. Se mândrește că lucrează numai cu mărgele din Cehia, de alea chinezești nici nu se atinge, și face numai modele autentice. 

"Fac și cursuri de mărgelit în școli, pentru copii. Mă cheamă în tabere de creație populară, colaborez cu Muzeul Țării Crișurilor - de acolo iau modele autentice". Se mai inspiră și din colecția cântăreței de muzică populară Florica Zaha, care are o mulțime de mărgele. "Am avut mare noroc cu ea că avea mărgele foarte vechi, unele aveau ațele rupte și așa am văzut cum erau făcute".

Avea atelier de țesut când a învățat "mărgelitul" de la o măicuță care venise la ea s-o învețe să țeasă. Dintr-una-ntr-alta a aflat că măicuța știa să înșire la mărgele și au făcut un soi de schimb de experiență meșteșugărească.

Pupăza din tei pe ouă de gâscă 

Două artiste din Constanța se luptă și ele cu vântul. Una este Camelia Avram, care are expuse splendide vase și rame din spărturi de marmură, dar și accesorii vesele împodobite cu nasturi: poșete curele și broșe. Cealaltă, Doina Misian, e doldora de iubire pentru frumos, pentru copii, pentru păsări, povești și culoare, și are o măsuță mică și plină. Dintr-un coș împletit răsar liguri de lemn pictate de la un cap la altul și cuiere așijderea. Dar în coșul de lângă acesta se află marea ei iubire și spaimă totodată. Ouăle cu povești. Și-a dorit atât de mult să ilustreze povești, că acum când i-a venit ideea, nu i-a putut rezista. "Punguța cu doi bani", "Pupăza din tei", "Pasărea măiastră" și "Somnoroasele păsărele" sunt imprimate pe ouă de gâscă într-o armonie de culori ce transmite o reală bucurie. "Sunt dragele ei, le țină-n mână ca pe… ouă" și le iubește, o bucură, dar și suferă pentru ele. 

Pe măsuța cu surprize a Doinei Missian se mai înșiră frumos așezate tablouri miniaturale pictate pe sticlă, patinate cu foiță de aur. Sunt medalioane! Flori, icoane și cruciulițe, legate impecabil cu panglică de tul. La ce-i pe masă a muncit șase luni. "Nu te îmbogățește asta", zâmbește ea molipsitor, "dar te face fericit. Este vorba de a transmite mai departe ceea ce-ai primit".

Doina Missian își transmite și altfel darul. E profesoară de desen la două școli constănțene. Ora ei e numită "ora de iubire".