"Dacă vrei să susții actul artistic, cumperi bilet"

"Ce mult te-am iubit", "Cine mi-a luat iubirea", "Iubește-mă așa cum te iubesc", "Am trup de ceață"… sunt piese dragi nu doar publicului constănțean ci publicului românesc de pretutindeni. Chiar și celui din Israel, care le-a ascultat cu plăcere de curând, cântate de cea care le-a lansat - argeșeanca devenită constănțeancă, sau, să-i spunem mai bine, munteanca de la malul mării - Ileana Șipoteanu. Laureată a Festivalului Mamaia, cap muzical de afiș al spectacolelor răposatului teatru de revistă, Fantasio, ani și ani la rând, actriță și cântăreață, Ileana Șipoteanu se consideră împlinită. Ca artist, soție și ca mamă.
Pe 22 iulie a fost ziua ei și până și marea a ținut cont de asta liniștindu-și valurile și briza, dându-i o stare de liniște într-o atmosferă de bucurie.

Am găsit-o la fel de frumoasă și surâzătoare cum o știam. A împlinit 45 de ani pe care-i poartă firesc, pe un trup zvelt, cu ochi zâmbitori. Cu veselie și împăcare a încercat să ne transmită starea ei de spirit. "Acum realizezi dacă te simți sau nu bine cu tine, dacă te simți împlinit sau nu, dacă realizările înclină balanța în defavoarea dezamăgirilor. Este o vârstă la care îți dai seama dacă ți-ai ordonat prioritățile așa cum trebuia, momentul în care încep confruntările cu tine însuți. N-aș fi vrut altă viață, în schimb mi-ar fi plăcut să cânt Operă. Dar n-a fost să fie…".
Chiar dacă spectacolele s-au mai rărit, nemaifiind într-o alergătură continuă cum era pe vremea Fantasio când, 10 ani, n-a avut timp de concediu, ea abia s-a întors dintr-un turneu în Israel.
Râde cu poftă când își amintește. "A fost o rețetă foarte bună de spectacol, iar publicul a fost excepțional. Dar pe lângă spectacole, atâta s-a râs în acest turneu…. ! Nu ai de prea multe ori în viață parte de atâta râs. A fost un mediu propice care să-ți scoată la iveală fațetele de obicei ascunse. Acum ne gândim că ar trebui să facem un turneu și în Canada".
Are un proiect de suflet de care se ocupă împreună cu soțul ei, compozitorul Dumitru Lupu, încă de când acesta era coordonator alături de Aurel Manolache al Festivalului Mamaia Copiilor - "Asociația Rolfilm". O tabără muzicală pe lângă care din 2004 se fac și filme - cu și despre copii. Anul acesta au turnat al optulea film. "Sunt copii înscriși din toată țara, cu care ne întâlnim o dată pe an, într-o tabără muzicală și de film. Ori la Palatul Copiilor din Constanța, ori la munte. Vara asta am fost la Săticul de sus, pe culoarul Rucăr-Bran. Am stat la o cabană nouă, încă nu avea un nume, iar cum filmul nostru s-a numit "Cătunul fericirii", Mitică (Dumitru Lupu) l-a rugat pe cabanier să pună firma asta, pentru filmări. Și așa a rămas". În etapa de producție a filmului ea este coordonator artistic, Dumitru Lupu se ocupă de scenariu și muzică, iar Dumitru Cucu este regizor. "Avem un lup și un cuc", râde ea. Banii se strâng din cotizații, că sponsori nu mai sunt, iar filmele nu au fost niciodată imprimate și scoase la vânzare. Au fost difuzate pe canale tv - locale și naționale. Subiectul "Cătunului fericirii" sunt copiii ai căror părinți pleacă în străinătate, temă dramatică, însă au reușit să pună și hazul lângă necaz.
Publicul larg o mai poate vedea în Constanța la evenimente culturale, premiere, lansări de carte… De cântat mai cântă la petreceri private, iar planurile de viitor vin o dată cu viitorul. Are însă un proiect - să finalizeze albumul cu cântecele mării care o inspiră de sub fereastră.
Artista este de părere că publicul chiar ar putea ajuta în mod concret actul cultural care se zbate în prag de asfixie. "Dacă vrei să susții un artist cumperi biletul. Eu când merg la o lansare de carte asta fac - cumpăr cartea. Decât să primești o invitație și să cumperi un buchet imens și scump de flori, mai bine cumperi o floare și un bilet. Un bilet, un CD, o carte…, așa susții un artist.. Din păcate, în general publicul vrea să meargă la spectacole pe bază de invitație".