Interviu "Cuget Liber"

Dan Puric: "În România de astăzi n-ai voie să-ți iubești țara"

1006
Dan Puric:

Articole de la același autor

Omul devine mare în genunchi, atunci când se roagă la Dumnezeu, spunea Dan Puric într-unul dintre interviurile sale. Atunci, în intimitatea confesiunii, omul se uită la el însuși. Ochii lui Dan Puric, sau ai "mimului profet", privesc fără oprire omul. În special pe cel frumos.
Despre acest lucru și nu numai ne-a vorbit Dan Puric, după spectacolul "Sinucigașul", găzduit la începutul săptămânii de Casa de Cultură Constanța.

- Cum ați convinge un om înfrânt de viață să nu se sinucidă?
- Prin credință. Întotdeauna un sistem pune idei generale. Jean Paul Sartre, care a fost și el un filosof care mânca mai cu stânga, le spunea, în ’67, studenților din Cehoslovacia, că omenirea poate fi izbăvită prin comunism. În ’68, când au intrat tancurile sovietice, n-a mai spus-o. Un preot de aici, dintr-un sat, a zis că ideologiile nu sunt bune pentru că n-au mamă. Te gândești în primul rând la mama aia care te-a făcut. La chinurile ei. Te-ai gândit vreodată la mama aia care și-a pierdut copilul în Irak sau în Afghanistan? Cât s-a chinuit să-l facă și apoi un cartuș din ăsta, pentru un război stupid…Gândește-te la lucruri care țin de inima ta. Ieșiți de sub teroarea ideilor generale. Politica corectă: altă impostură. Globalizarea: tot un comunism întors pe dos. Tu să ai grijă de familie, tradiție, de ceea ce ți-a transmis mama, tata…și se rezolvă.
Am avut acum un simpozion de martirologie și directorul institutului ortodox de psihiatrie a zis așa: numai 20 la sută dintre boli sunt genetice în problemele astea de demență, schizofrenie. 80 la sută sunt din relațiile și din viața de zi cu zi care duc la destrămarea sufletească.
Salvarea vine din credință, zilnic să faci duș după ăștia, să ai o toaletă, să nu asculți orice, să citești, să stai în intimitatea și învecinarea unor oameni de o anumită factură. Nu căuta salvarea în programe. România nu se salvează prin programe economice. Prin întoarcerea la credință omul își găsește demnitatea. Și în "Sinucigașul", el și-a regăsit demnitatea de a fi, de a trăi, s-a sinucis altul.
În România de astăzi n-ai voie să-ți iubești țara pentru că te consideră că ești naționalist, ca și cum naționalismul ar fi o greșeală. Oricare neam de pe fața pământului are dramul acesta de dragoste de țară, dar vedeți… asta e.

- Dar pe omul frumos unde-l regăsim?
- Vrei să-l regăsești? E frumos zis. Nu vrei să-l găsești. Deci este clar că de găsit nu mai avem ce. Știi ce zicea Socrate? Că nu cunoaștem. REcunoaștem.
În primul rând în timp. Numai pentru faptul c-ai pus asemenea întrebare și e nevoie de așa ceva e clar că există un sâmbure de lumină. Altul m-ar fi întrebat unde se află sexy bar. Știi cum e…Dumnezeu l-a făcut pe om cu o frumusețe extraordinară. Sunteți aicea, la malul mării, știți ce înseamnă c-a trecut Ovidiu pe aici? Știți de ce-a fost exilat? C-a iubit prea mult. Ce…voi sunteți mântuiți! Pe lângă martirii pe care-i are Dobrogea, aveți și cel mai mare poet al iubirii.

- Unde vă mai vedem jucând?
- Am un spectacol frumos, "Royal fashion", pe 3 noiembrie, la Operetă, sau pe 3-4 decembrie. Este despre regalitatea femeilor, despre regalitatea dragostei. Știți că dragostea nu e democratică? E aristocratică. E un privilegiu. Nu iubești pe toată lumea, numai pe iubit. Fără să fii egoist. Femeia pe care o iubești este o regină.

- În orașul natal aveți spectacole?
- M-au chemat buzoienii, s-au trezit acum. Sunt oameni extraordinar de puternici. La 50 de ani am jucat și eu la mine la Buzău.
În Buzău oamenii au început să miște, este extraordinar. Îl au pe Vasile Voiculescu. Sfânt. Martir. Și voi ce-aveți aici, în Dobrogea! Cât s-a murit, ce partizani au fost pe-aici! Ce oameni au înfundat pușcăriile! Aveți mănăstiri. Aveți sfinți de puteți da împrumut. Ce femei a dat pământul ăsta! Extraordinar! E cutremurător!
Întotdeauna când vin în Dobrogea ceva mi se întâmplă din mers. Nu întâmplător Eminescu a zis că vrea să moară la malul mării. Am avut un proiect: vroiam să fac fața lui Eminescu dintr-un material de sticlă ceramică, ancorată în apă, la Cazino, și valurile să o spele tot timpul. Iar când marea era mai mare să n-o vezi, dar îndrăgos-tiții să zică "hai să-l așteptăm mâine, c-o să iasă de sub apă". N-ar fi fost fru-mos? Moment unic în lume.

- Dar acasă, la Nehoiu?
- Acolo nu joc, că e primar o haimana și nu mă duc. E o subspecie umană. Și mama mi-a zis: "niciodată, dragul mamei, să nu calci aici". A jignit tot. Și memoria tatălui meu, și memoria satului. E o căpușă. N-am nimic cu oamenii de acolo, îi iubesc, dar trebuie să ne igienizăm.

- Ce vom mai citi de Dan Puric?
- Dacă ajung sănătos acasă, o să scot un volum și am să i-l dedic mamei mele.

Comentează știrea

Nu există comentarii introduse pentru acest articol!

Articole din aceeași secțiune

Vineri, 29 Octombrie 2010
Stire din Cultură-Educație : Au votat mai corect decât politicienii
Pagina a fost generata in 1.7401 secunde