Dascălul și politicianul Victor Rădulescu a trecut în neființă. "Ne dădea senzația că trăiește o veșnică tinerețe"

2190
2
Dascălul și politicianul Victor Rădulescu a trecut în neființă.

Articole de la același autor

Vestea încetării subite din viață a profesorului de fizică Victor Rădulescu, fost director adjunct, timp de 15 ani, al Colegiului de Artă "Regina Maria", a făcut ieri înconjurul Constanței, mulți dintre cei care l-au cunoscut arătându-se extrem de surprinși de dispariția sa, neștiindu-l suferind de vreo boală.

În schimb, toți îi cunoșteau pasiunea nemăsurată pentru pictură, care l-a și motivat să devină student la vârsta pensionării. Cel mai probabil, i se datora impresionantei personalități a celui care a fost tatăl său, Gheorghe Nicolae Rădulescu, la rându-i fost director al Liceului de Artă. Așadar, o moștenire de familie transformată în poveste de viață.

"A moștenit pasiunea tatălui său, remarcabil monumentalist"

"L-am cunoscut din dubla postură de director al Liceului de Artă, pe vremea când eu doar ce ieșisem de pe băncile facultății, dar și de student", afirma ieri universitarul Daniela Caruțiu. "De altfel, tatăl său a fost un celebru monumentalist, pictor de biserici, o personalitate a artei constănțene. Mi-amintesc că venisem cu mult entuziasm de pe băncile facultății și m-am bucurat de sprijinul directorului Victor Rădulescu. Mai mult, i-am admirat voința și dăruirea de-a lungul anilor de studenție, când ne dădea senzația că trăiește o veșnică tinerețe".

Tot despre pasiunea sa artistică ne-a vorbit și criticul de artă Alice Dincu-lescu. "L-am apreciat și l-am plăcut în calitate de colegi de breaslă, tatăl său fiind unul dintre fondatorii Uniunii Artiștilor Plastici la malul mării. Mi-amintesc că povestea că a susținut în mai multe rânduri admiterea la Institutul de artă plastică «Nicolae Grigorescu» din București, dar în cele din urmă a renunțat și s-a îndreptat către științele exacte. Iar în prag de pensionare a susținut admiterea la Facultatea de arte a Universității «Ovi-dius», împlinindu-și astfel visul de a expune pe simeze. Mi-amintesc că în vara anului 2015 a participat la a zecea ediție a Taberei internaționale de creație «Dunărea și Dobrogea creștină», prilej cu care a donat trei lucrări Mânăstirii Dervent".

Fost inspector școlar general și general adjunct, prof. Marian Sârbu mărturisea că a fost profund impresionat de faptul că prof. Rădulescu a avut ambiția de a începe o a doua facultate la vârsta pensionării. "Era de-al meu, de fizică, dar împărtășeam și aceleași opțiuni politice… liberale. Apoi am cunoscut-o și pe fiica dânsului, în momentul în care m-a rugat să o sprijin în pregătirea pentru facultatea de arhitectură. Îmi amintesc că era foarte mândru și fericit de faptul că-și făcuse un atelier de pictură în podul casei. Pe lângă formația asta științifică, el a avut o pasiune extraordinară pentru artă, chiar dacă a fost mai discretă. A moștenit de la tatăl său pasiunea pentru pictură și pare-se și talentul, tocmai de aceea s-a simțit la Liceul de Arte foarte bine alături de copiii talentați. De aceea a fost inițiatorul a numeroase activități în sala de spectacole. Cel mai tare m-a impresionat că deși se afla la limita pensionării - când majoritatea nu ne mai facem planuri și te gândești cum să tragi de pensie - el se afla în fața unui nou drum, un nou start în viață. O chestie extraordinară! Mereu l-am privit ca pe un tip optimist, care avea mereu un comen-tariu cu tentă umoristică. Nu mi-l amintesc ca pe un tip grav, sobru, acru".

De asemenea, prof. Doinița Mitrică, noul director al Colegiului, declara: "Personalitate remarcabilă a învățământului constănțean, figură emblematică pentru destinele celor care au trecut pragul școlii noastre, domnul profesor Victor Rădulescu va rămâne în inimile noastre ca un om deosebit. Transmitem condoleanțe familiei îndoliate".

Și lumea politică din Constanța e în doliu

"Filiala Constanța a Partidului Național Liberal deplânge, cu profundă tristețe, trecerea în neființă a profesorului Victor Ilie Rădulescu. Consilier local și jude-țean din partea Partidului Național Liberal în perioada 2000-2012, Victor Ilie Rădulescu a devenit membru al PNL Constanța la data de 10 martie 1994. Fire optimistă și pozitivă, așa cum singur se caracteriza, liberalul Victor Ilie Rădulescu și-a petrecut întreaga viață la catedră, fiind profesor de fizică. Timp de aproape 25 de ani a fost director adjunct al Colegiului Național de Arte «Regina Maria». A fost pasionat de artă, iubind sculptura și pictura. Pentru modul în care a ales să se implice atât în viața politică locală, cât și în cea didactică, Victor Ilie Rădulescu va rămâne veșnic în amintirea noastră. Sincere condo-leanțe familiei îndoliate! Dumnezeu să-l odihnească în pace!", a transmis Gheorghe Dragomir, președintele filialei PNL Constanța.

v v v

"Am primit cu profundă tristețe vestea mutării la cele veșnice a celui ce a fost omul, profesorul și liberalul Victor Rădulescu. Constanța pierde un om de calitate, un dascăl serios și dedicat meseriei, dar și un politician de caracter, reprezentativ pentru valorile liberale. Transmit sincere și profunde condoleanțe familiei îndoliate! Bunul Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească în rândurile drepților!", a transmis Decebal Făgădău, primarul municipiului Constanța

v v v

Corpul neînsuflețit al prof. Victor Rădulescu se află depus la casa mortuară a Cimitirului municipal "Eternitatea".

Comentează știrea

Fosta eleva a sa
17 ianuarie 2017
Dumnezeu sa il odihneasca!

Mi-a fost profesor in scoala generala (clasele 5-8) in perioada 1988-1992, la Liceul de Arta. Dupa cum stiti, i se zicea "Țapu", din cauza barbii sale. Era un tip bine facut, musculos, cu niste antebrate gen Popeye. Il tin minte perfect cum statea sprijinit cu ambele maini pe banca mea, cu manecile suflecate pana la cot, si ne vorbea. I se numarau venele si fibrele. Ii placea sa-si arate forta. Avea un obicei mai putin agreat de elevi: sa le atribuie porecle. Pentru unii nu era o tragedie, altii erau afectati. Dar, una peste alta, nu era cineva care sa-i poarte pica din acest motiv. Era un profesor indragit si din cauza ca, contrar aspectului sau fizic dur, avea o fire buna si intelegatoare. Nu era un tiran, in fata caruia sa tremuri, caruia trebuia sa-i spui lectia mot a mot (cum comentau unii pe diverse site-uri ca ar fi fost profesorul de fizica Laurentiu Buttuceanu, de la Liceul Ovidius). Stia sa dea si note mari, daca le meritai. Fugeam cand auzeam: "vine Țapu". Dar nu de frica lui, mai mult de placerea de a ne ascunde, de a fi mici "infractori" care fug din calea "legii". Daca eram prinsi de el, primeam o palma la fund sau ne tragea putin de par, fara a provoca durere. A avut totusi si un episod cand si-a iesit din fire si l-a tras pe unul (nu mai stiu cine era si ce facuse, posibil sa fi fost George Cazan, oaia neagra a scolii din perioada respectiva) tare de tot de perciuni si, la final, i-a dat o palma zdravana peste fata sau ceafa (era foarte rosu la fata ulterior). Nu i-a fost aprobat comportamentul de nimeni, dar nici "victima" sa nu era usa de biserica, asa incat s-a trecut peste. Fiind director adjunct, avea multe atributiuni pe cap suplimentare fata de un profesor obisnuit. Umbla vorba ca, de fapt, el este conducatorul real al scolii, nu directorul plin. Astfel incat, uneori, avand fizica in orar drept ultima ora din zi, era o mana cereasca sa-l vedem venind in fata clasei si zicand: "Mai aveti alta ora dupa asta?". La raspunsul nostru negativ, urma: "Bine, haideti acasa, dar in liniste!". Fata de femei era un tip curtenitor. Orice elev ar fi sesizat, fara efort, ca ii era simpatica profesoara de Franceza (cred ca o chema Iancu, avea o fata in acelasi an de studiu ca si noi). Cand se intalneau pe hol sau la noi in clasa, se inmuia si era tot un zambet. Au fost cateva faze pe care le-am vazut in acest sens. Ba chiar stiu ca se mai oferea sa o duca cu masina lui uneori. Avea o Skoda mica, galbuie, dintr-aceea careia i se deschide capota la motor pe o laterala. Intr-un an din perioada mea (1988-1992), la un meci de baschet jucat cu alti profesori (obisnuiau sa joace destul de des), l-a izbit si trantit tare pe profesorul Emanoil Grama (de matematica), care a avut cateva coaste fisurate sau chiar rupte, stand in concediu medical o perioada de timp. Ar mai fi multe de scris despre el. Si de bune, si de rele. Per ansamblu, era un tip simpatic. Pacat ca s-a dus! Prin plecarea lui (ca si a altor oameni de valoare ca si el), realizam cat de repede trece timpul si cat de efemeri suntem!...

Florea
20 ianuarie 2017
Sebastian

Foarte adevarat si foarte frumos spus.. Un adevarat om, cu o inima mare si o pasiune extraordinara. Tin si acum minte cum fugeau toti colegii mei in perioada 2000-2000 si ceva cand inca era dumnealui... Eram toti amuzati cum intra peste ei in bai si ii scotea afara cu cate-o palma usoara peste cap.. Am ramas inmarmurit cand am aflat vestea si.. Nu am, chiar nu am cuvinte sa descriu socul la aflarea vestii.. Odihneasca-se in pace!

Articole pe aceeași temă

Pagina a fost generata in 1.7998 secunde