De ce vrea statuia lui Publius Ovidius Naso să plece la Roma?

În fața "vestigiilor" fostului restaurant "Pescăruș", lupoaica orașului i-a scăpat pe Romulus și Remus de la țâță. Privește spre primărie și trage un urlet de indignare. Se simte jignită că a fost chemată de la Roma să străjuiască ruinele și jegul zonei peninsulare.

Peisaj de război

Un cârd de copii veniți în tabără, la mare, se încumetă să străbată peisajul de război. Cu fereală, calcă pe sub zidurile sparte, prin ale căror găuri imense se zărește cerul. Trebuie să pășească cu grijă, dacă vor să ajungă teferi la Muzeul de Istorie.

Câțiva întreprinzători curajoși au scos mesele și umbreluțele în stradă. Dacă ruinele nu sunt înlăturate, în schimb pot fi exploatate. Sunt și dintre cei care se opresc să bea o bere, doar pentru a putea admira, pe îndelete, dezastrul. Uite, domnule, că și mizeria urbană poate aduce succesul în afaceri!

Ciulinii au crescut din belșug printre zidurile vechii cetăți Tomis. Siturile arheologice din peninsulă vor da o recoltă bogată de bălării. Un străin fotografiază de zor vestigiile antichității și pe cele ale contemporaneității locale. Va avea amintiri extraordinare despre noi, constănțenii. O să le arate celor de acasă cât de mult își iubesc băștinașii orașul și istoria.

În piața care-i poartă numele, Publius Ovidius Naso a împietrit cu pumnul sub bărbie. Mă-ntreb de ce i s-o fi înverzit bronzul: de indignare, de furie, de neputință sau pentru că edilii l-au neglijat?

Îmi face un semn discret și, când sunt destul de aproape, lasă să-i cadă un sul de papirus. Din priviri îmi spune că ar vrea să-l trimit la destinație.

Îi promit că îi voi îndeplini dorința, dar că voi folosi internetul. Poșta electronică este mai rapidă și mai puțin costisitoare.

Scrisoare către Împăratul Augustus

Ajuns în fața computerului, deschid misiva și încep să transcriu:

"Cetatea Tomis, anul 2010

Către Augustus Imperator, la Roma

Salve Cezar,

Au trecut exact 2002 ani de când m-ai exilat în această cetate îndepărtată, de la Pontul Euxin. Drept să-ți spun, până acum n-am prea regretat faptul că atâta amar de timp n-am mai văzut Roma și însorita Sulmonă, locul nașterii mele. Localnicii m-au respectat, m-au venerat, iar conaționalul meu, sculptorul Ettore Ferrari, mi-a ridicat o mândrețe de statuie în 1887. Pe soclu este încrustat epitaful scris chiar de mine:

Sub astă piatră zace Ovidiu, cântărețul

Iubirilor gingașe, răpus de-al său talent,

O, tu, ce treci pe-aice, dac-ai iubit vreodată,

Te roagă pentru dânsul: să-i fie somnul lin.

De-ai ști Mărite Augustus, câte codane au venit să se roage și să recite versurile, câte au lăcrimat, câte au depus flori la picioarele mele. O mulțime de îndrăgostiți m-au luat drept martor când și-au jurat iubire veșnică, ori când s-au cununat. De-atâta dragoste și frumusețe, inima mea de bronz era cât pe ce să se înmoaie.

Am avut parte și de distracție. Timp de peste un secol, piața asta a fost animată din zori până în noapte. Era vad bun pentru comercianți și loc de atracție pentru turiști, marinari și localnici. Terasele restaurantelor erau pline de lume și muzica se revărsa în valuri. Câte petreceri, câte serbări populare nu s-au încins în jurul meu! Pe toți zeii, îți mulțumesc Cezar pentru că mi-ai oferit un exil atât de încântător!

De vreo doisprezece ani încoace, de când s-a schim-bat ocârmuirea acestor ținuturi, instaurându-se Republica Mazăre, cetatea Tomisului a decăzut. În jurul meu văd numai ruine, iar piața ce-mi poartă numele e moartă. Turiștii trec foarte rar, iar îndrăgostiți n-am mai văzut de un cincinal. Și dacă dragoste nu e…

Am auzit că nici Mihai Eminescu, poetul național al românilor, și iubita lui, Veronica Micle, nu o duc prea bine. Ocupă amândoi un soclu mai la vale, pe faleză, în vecinătatea Farului Genovez. Se simt abandonați și se tem să nu fie furați precum alte statui din această cetate, care au dispărut pur și simplu. S-a spus că au fost luate pentru a fi recon-diționate, dar au trecut lunile și anii în goană, vorba lui George Topârceanu, și nu au fost repuse pe socluri. Un trecător mi-a spus că Eminescu ar fi atât de trist încât nici pescărușii nu mai îndrăznesc să-l mângâie cu aripile, în zbor.

Luminate Cezar, înțeleg că ocârmuirea locală nu le are cu poezia, cu cultura, dar nici cu tehnica? Uite, statuia impunătoare a inginerului Anghel Saligny, constructorul portului Constanța și al podului de peste Dunăre, care a scos Dobrogea din izolare, nu se vede de tinichelele panourilor publicitare, plantate cu voia edililor chiar sub nasul lui. De altfel, toată cetatea asta e împănată cu astfel de drăcovenii, de a ajuns să i se spună: orașul de tinichea.

Augustus Imperator, în încheiere îți cer, cu lacrimi de bronz sub pleaope, ca măcar acum, după 2002 ani de exil, să-mi permiți să mă întorc la Roma. Nu pentru totdeauna; doar până când cetatea Tomisului va scăpa de Republica Mazăre. Vezi bine, mă tem să nu dispar și eu, cu soclu cu tot.

Prea plecatul tău supus,

Publius Ovidius Naso"

Transcrierea scrisorii a fost floare la ureche. Greul a venit abia când a trebuit să găsesc o adresă la care să o trimit. Împăratul Augustus e mort încă din anul 14 după Hristos, iar urmașii săi contemporani nu sunt înregistrați ca atare la Evidența Populației. Nu cred că președintele Italiei, Silvio Berlusconi, se numără printre ei, deși are certe apucături de imperator. Așa că am ales să transmit mesajul prin intermediul presei. Poate că, dacă nu se aude până la Roma, cel puțin se va auzi la București, la Guvern. Cineva trebuie să vegheze ca Ovidius să nu dispară, cu soclu și cu zona peninsulară cu tot.

Post Scriptum

Redacția ziarului "Cuget Liber" continuă campania "Luați-i Peninsula lui Mazăre!". Până în prezent s-au strâns 373 de semnături din județul Constanța, din celelalte județe ale țării, din SUA, Marea Britanie, Africa de Sud, Spania, Irlanda, Franța, China, Canada și Germania. Puteți susține și dumneavoastră această inițiativă la adresa: http://www.petitieonline.ro/petitie/luati_i_peninsula_lui_mazare_-p49166053.html.